Ce este opționalul? Opționalul reprezintă o varietate de curriculum la decizia școlii ce constă într-o disciplină școlară nouă, care presupune elaborarea unei programe noi. Introducerea curriculumului elaborat în școală constituie o provocare semnificativă pentru actul instructiv-educativ, un demers serios, abordarea întregului proces de predare-învățare și evaluare într-o modalitate diferită.
„Consideră elevul o făclie pe care să o aprinzi astfel încât mai târziu să lumineze cu o lumină proprie” (Plutarh)
Disciplina opţională oferă posibilitatea cadrului didactic de a completa cunoştinţele elevilor, în situţia în care conţinuturile prevăzute de programa şcolară nu este suficient pentru înţelegerea şi aprofundarea anumitor noţiuni care să îi ajute în activitatea cotidiană şi nu numai.
Pentru cadrele didactice, disciplinele opționale sunt reale provocări prin care își pot dovedi experienţa profesională, deoarece a propune un opțional și a-l implementa cu succes reprezintă o mare provocare pe care trebuie să o treacă cu succes. Disciplina opţională oferă posibilitatea cadrului didactic de a completa cunoştinţele elevilor, în situaţia în care conţinutul prevăzut de programa şcolară nu este suficient pentru înţelegerea şi aprofundarea anumitor noţiuni care să îl ajute în activitatea lui cotidiană.
Pentru elevi, opţionalele oferă posibilitatea ca ei să aleagă în funţie de aptitudinile şi înclinaţiile lor sau de domeniul în care doresc să-şi dezvolte anumite capacităţi şi deprinderi.
Educaţia constituie un sistem unitar şi complex, care prezintă mai multe dimensiuni , specifice principalelor laturi ale personalităţii umane: educaţia intelectuală, educaţia civică, educaţia fizică, educaţia pentru sănătate, educaţia tehnologică, educaţia estetică, educaţia artistică etc. Aceste dimensiuni sunt interdependente şi complementare şi conferă educaţiei în cadrul şcolii un caracter deschis, dinamic si sistemic. Curriculumul la decizia şcolii reprezintă o soluţie de adaptare a ofertei școlare generale la particularităţile de vârstă şi aspiraţiile elevilor din diferite unităţi de învăţământ.
Un aspect de care am ţinut seama în propunerea opţionalelor a fost motivaţia școlarului. Aceasta înseamnă că am descoperit în el dorinţa de a face ceva, pentru că este interesant şi îi dă satisfacţie. Am constatat că școlarul face acel „ceva” pentru că are propriile sale motive şi nu sunt motivele altora. El este mânat de o curiozitate naturală. Învăţarea capătă astfel un aspect distractiv şi util în acelaşi timp, iar el s-a simţit mereu cu dorinţa de a lua iniţiativă. Cred că disciplina opțională are rolul de a provoca școala, profesorii și copiii pentru a ieși din cotidian şi a forma așa numita „școală care învață”.
Tot mai des se vehiculează ideea că viaţa şcolară nu trebuie desfăşurată separat de viaţa socială. Din acest motiv, disciplina școlară opțională s-a născut din dorinţa de a pregăti copiii pentru viaţă. Este important să pregătim copiii pentru mâine, ancorându-i la ziua de azi, astfel încât să înfrunte mai uşor viitorul. Pentru a ajunge la sufletul micului școlar, în proiectarea opționalului trebuie să fim prietenii lor. Trebuie să încercăm realizarea unei proiectări nu numai din punctul de vedere al cadrului didactic, ci şi de pe poziţia școlarului care nu are cunoștințe, vine la şcoală și vrea să înveţe, să descopere, să cunoască şi să se cunoască, să-şi formeze deprinderi care vor folosi mai târziu în viaţă.
Pot spune că opționalul prezintă anumite beneficii atât pentru cadrul didactic şi pentru elevi, cât şi pentru părinţi. Gândind opționalul în concordanță cu nevoile elevilor, dascălul este permanent în contact cu aceștia, dar şi cu familia, relația învățător-elev, învăţător-familie devenind mult mai solidă. Învățătorul își adaptează demersul didactic în concordanță cu feedback-ul primit din partea elevilor. În plus, se va informa continuu pentru a găsi cele mai optime conținuturi și metode pentru a-și atinge obiectivele propuse.
Bibliografie
– Bennet, B.- „Curriculum la decizia școlii: ghid pentru profesori”, Editura Atelier Didactic, București, 2007.
– Bocoș, M. – „Teoria și metodologia curriculumului”, Suport de curs pentru anul I, specializările „Pedagogie” și „Pedagogia învățământului primar și preșcolar”.
– Cucoș, C. – „Pedagogie”, Editura Polirom, Iași, 2000.