Știați că inteligența emoțională este un indicator mai bun pentru succes decât inteligența cognitivă tradițională? Inteligența emoțională, denumită și EQ (Emotional Quotient), reprezintă abilitatea de a recunoaște, înțelege și gestiona propriile emoții și pe ale celorlalți. În contextul educației, dezvoltarea inteligenței emoționale are un rol vital pentru succesul academic și dezvoltarea personală a elevilor. Capacitatea de a naviga cu succes prin situații sociale, de a-i înțelege pe ceilalți și de a-și gestiona emoțiile este la fel de importantă ca și competențele academice tradiționale. Prin urmare, dezvoltarea inteligenței emoționale în rândul elevilor ar trebui să fie o prioritate pentru sistemul educațional.
„Oricine poate deveni furios – e simplu.
Dar să te înfurii pe cine trebuie, cât trebuie,
când trebuie, pentru ceea ce trebuie
și cum trebuie – nu este deloc ușor.” – Aristotel
În cadrul procesului educațional, se pune adesea un accent puternic pe dezvoltarea abilităților cognitive și a competențelor academice. Cu toate acestea, în ultimii ani, a devenit tot mai evidentă importanța dezvoltării Inteligenței Emoționale în rândul elevilor. Aceasta are, de asemenea, un impact semnificativ asupra performanței academice. Elevii care sunt capabili să-și gestioneze emoțiile și să se concentreze pe sarcinile de învățare au un randament mai bun în sala de clasă. Capacitatea de a face față stresului, anxietății și presiunii școlare le permite:
- să-și dezvolte abilitățile necesare pentru a-și stabili obiective,
- să-și mențină motivația și
- să-și gestioneze timpul în mod eficient – aspecte esențiale pentru performanța academică.
În primul rând, inteligența emoțională îi ajută pe elevi să-și înțeleagă și să-și gestioneze emoțiile. Este important să fim conștienți că emoțiile noastre pot influența semnificativ modul în care
- gândim,
- luăm decizii și
- ne comportăm.
Dezvoltarea inteligenței emoționale contribuie la îmbunătățirea relațiilor interpersonale ale elevilor. Elevii care înțeleg și gestionează emoțiile lor sunt mai capabili să-și exprime nevoile și dorințele în mod adecvat, să rezolve conflictele într-un mod pașnic și să dezvolte empatie față de ceilalți. Empatia, care este un element cheie al inteligenței emoționale, le permite să se pună în locul celuilalt și să dezvolte relații bazate pe respect și înțelegere reciprocă. Această abilitate nu doar că îi ajută pe elevi să se integreze mai bine în comunitatea școlară, dar îi pregătește și pentru viața adultă, în care interacțiunile sociale sunt esențiale. Aceste abilități sunt esențiale într-un mediu școlar în care cooperarea și comunicarea eficientă sunt cheia succesului. Elevii cu o Inteligență Emoțională dezvoltată sunt mai predispuși să se implice în activități de grup, să fie membri activi ai comunității școlare și să construiască relații durabile cu colegii și profesorii.
În al doilea rând, inteligența emoțională joacă un rol esențial în dezvoltarea unei stime de sine sănătoase la elevi. Prin înțelegerea propriilor emoții și a modului în care acestea pot influența gândirea și comportamentul, elevii devin mai conștienți de sine și dezvoltă o încredere în abilitățile și potențialul lor. Aceasta le oferă o bază solidă pentru a se confrunta cu provocările și eșecurile, dezvoltând o rezistență emoțională care le permite să se redreseze și să-și continue eforturile în ciuda obstacolelor întâmpinate.
Copilăria și adolescența sunt etape importante ale vieții în ceea ce privește sănătatea mintală și starea de bine a oamenilor. Este perioada în care tinerii îşi dezvoltă autonomia, autocontrolul, interacțiunea socială și capacităţile de învățare. Totodată, capacitățile formate în această perioadă influențează în mod direct sănătatea lor mintală pentru tot restul vieții.
Experiențele negative, cum ar fi violenţa asupra copiilor, conflictul familial, intimidarea la școală pot avea efecte dăunătoare durabile asupra dezvoltării abilităților cognitive și emoționale de bază şi reprezintă predictori importanţi pentru comportamente negative ulterioare: consum de substanţe, delicvenţă, probleme de sănătate mintală.
Consider că nu există sănătate fără sănătate mintală. Sinuciderea a fost a patra cauză de deces la tinerii între 15 și 19 ani. În România, sinuciderea în rândul tinerilor cu vârste între 15 și 19 ani înregistrează o rată de 6,3 decese la 100.000 de locuitori, comparativ cu media europeană de 4,6. Rata suicidului masculin este de 9,2, comparativ cu 6,9 media UE, iar rata suicidului feminin de 3,2 comparativ cu 2,2 media UE.
Ghidul de implementare LIVE LIFE pentru prevenirea sinuciderii în țări (OMS, 2021) descrie patru intervenții care și-au dovedit eficiența de-a lungul timpului în prevenirea sinuciderilor:
- limitarea accesului la mijloacele de sinucidere, cum ar fi pesticide și arme de foc foarte periculoase;
- interacţiunea cu mass-media pentru raportarea responsabilă a sinuciderii;
- promovarea abilităților de viață socio-emoționale în rândul adolescenților;
- identificarea timpurie, evaluarea, managementul și supravegherea oricărei persoane afectate de comportamente suicidare.
În concluzie, dezvoltarea inteligenței emoționale în rândul elevilor este de o importanță crucială atât pentru succesul lor în școală și în viață, cât și pentru menținerea stării de sănătate. Aceasta îi ajută să-și gestioneze emoțiile, să-și construiască relații interpersonale sănătoase și să-și îmbunătățească performanța școlară. Prin urmare, este esențial ca educația să acorde o atenție adecvată dezvoltării inteligenței emoționale în rândul elevilor.
Profesorii, părinții și sistemul educațional în ansamblu ar trebui să colaboreze pentru a crea un mediu în care aceste competențe emoționale să fie cultivate și susținute, astfel încât elevii să poată crește în indivizi echilibrați, încrezători și empatici. Adevarul este că emoțiile și sentimentele au un rol covârșitor în societate, mai ales în timpurile moderne pe care le trăim astăzi. Mai mult, acestea pot fi controlate, transformate și canalizate astfel încât să ne împlinim pe toate domeniile, atât profesional, cât și familial.
Așadar, optimismul și speranța pot fi înnăscute, dar pot fi și dobândite și exersate.
Bibliografie
1.Cozolino , L. – The Social Neuroscience of Education: Optimizing Attachment and Learning in the Classroom- www.amazon.co.uk, 2013
2.Labaree, D. (2010) Someone Has to Fail. The Zero-Sum Game of Public Schooling, Harvard: University Press.
3. Science Media Group at the Harvard-SmithsonianCenter for Astrophysics in association with the Mind, Brain, and Education program at the Harvard GSE; and the Brain and Creativity Institute and Rossier SOE at the University of Southern – Neuroscience & the Classroom: Making Connections, California. 2012. ISBN: 1-57680-894-7