În sfera învățământului românesc actual observăm multe schimbări, care determină cadrele didactice să reflecteze continuu asupra experienței însușite și să o adapteze la cerințele societății de azi, dar, în special, la condițiile concrete pe care aceștia le întâlnesc în mediul școlar.
„Nu există artă mai frumoasă decât arta educației; pictorul și sculptorul fac doar figuri fără viață, dar educatorul creează un chip viu. Uitându-se la el, se bucură și oamenii, se bucură și Dumnezeu.” – Sfântul Ioan Gură de Aur
Comunicarea este o caracteristică esențială cu care a fost înzestrat omul de către Dumnezeu, care trebuie dezvoltată încă din primii ani de viață ai copilului.
În cadrul procesului educativ regăsim în prim plan elevul, profesorul fiind doar un călăuzitor, un mentor sau un ghid care să-l conducă pe ucenic pe calea marilor descoperiri, fără să îi ofere însă totul pe tavă, ci lăsându-l să exploreze singur tainele cunoașterii. Educarea elevilor nu se face printr-un monolog, ci este necesar un dialog, care implică dragoste față de copii, răbdare, empatie, atenție, disponibilitate, tact pedagogic și o bună pregătire.
Rolul cadrului didactic se centrează pe trezirea interesului elevului pentru a învăţa şi a-şi dezvolta încrederea în sine. Astfel, folosirea în cadrul orelor nu doar a metodelor tradiţionale, dar şi a celor moderne oferă elevilor posibilitatea de a participa interactiv, individual, în perechi sau în grup în cadrul activităţilor educative, precum şi asigurarea unui climat optim pentru ca aceştia să îşi exprime liber sentimentele şi propriile idei, dezvoltându-şi competenţele de comunicare. Comunicarea eficientă este o artă, iar centrarea pe competenţe a elevului, a cadrului didactic şi a mediului de învăţare prezintă învăţarea învăţării. Prin valorificarea acestor competenţe, fie că vorbim de comunicarea scrisă, orală sau nonverbală, se doreşte ca elevul să ajungă să se cunoască mai bine pe sine, să îşi dezvolte o gândire pozitivă faţă de prieteni, colegi, părinţi, profesori etc., să obţină rezultate mai bune la învăţătură, să se integreze mai uşor în societate.
Pe parcursul traseului școlar, elevul are nevoie de a fi ajutat să-și descopere potențialul, să fie capabil de a găsi rezolvări la propriile probleme, la propriile frământări, să folosească cuvintele potrivite în exprimarea gândurilor, a faptelor, a sentimentelor și să poată interpreta tot ceea ce se întâmplă în lumea sa interioară sau exterioară. Toate aceste lucruri sunt dobândite prin învățare deoarece învățarea este activitatea principală a școlarului, care nu se poate realiza fără a fi implicată comunicarea. Astfel, atunci când educăm un elev, nu ne limităm doar la a-l învăța să scrie, să citească sau să facă calcule matematice, ci, ne dăm silința de a-i dezvolta competențele necesare unui comportament civilizat în școală, în societate și în familie, comunicarea fiindu-i necesară în dezvoltarea personalității viitorului adult.
Elevii zilelor noastre sunt tot mai invadați de lumea jocurilor pe calculator, de rețeaua internet, chiar și de televizor, pierzând, astfel, multe ore pe zi în care ei sunt total detașați de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Mulți dintre acești copii se regăsesc în sălile noastre de clasă, îi observăm că nu se pot concentra la ore, cu greu le putem acapara atenția, au dificultăți de a citi sau de a răspunde, în propoziții, la anumite întrebări.
Folosirea metodelor activ-participative în cadrul orelor fac diferenţa între un demers didactic tradiţional, conservator, menit să îngrădească dezvoltarea creativităţii elevilor şi în centrul căruia se află cadrul didactic, şi un demers modern în care elevul este mult mai avantajat dacă dispune de metode moderne de predare deoarece şcoala îl formează pentru viaţă, pentru un viitor loc de muncă, pentru a se adapta, cu uşurinţă, noilor cerinţe ale societăţii moderne. Aceste metode moderne au valenţe formative pentru că elevii sunt implicaţi activ fiind puşi în situaţia de a realiza conexiuni logice, de a veni cu idei şi păreri proprii bine argumentate, de a le comunica şi celorlalţi elevi despre ceea ce au desprins din lecţie, de a sintetiza ceea ce ştiu, de a coopera cu ceilalţi şi, mai ales, de a învăţa să respecte opiniile colegilor dezvoltându-şi, astfel, propriile competenţe de comunicare. Succesul acestor activitaţi depinde de modul în care cadrul didactic creează oportunităţile necesare prin care fiecare elev poate învăţa, de aceea, el este nevoit să acţioneze adecvat şi adaptat nevoilor grupului de elevi.
Așadar, este de bun augur ca pe parcursul orelor, cadrele didactice să instaureze un climat pozitiv propice învăţării prin stabilirea şi comunicarea clară a obiectivelor lecţiei, prin folosirea eficientă a timpului şi a resurselor materiale, printr-o evaluare corectă şi prin asigurarea faptului că elevii au înţeles conţinuturile şi sarcinile de îndeplinit. În cadrul activităţilor, se recomandă dascălilor să nu renunţe la folosirea metodelor tradiţionale, ci să le îmbine eficient cu cele moderne, aşa încât elevii să fie atraşi spre a veni cu plăcere la şcoală şi a fi motivaţi să înveţe. Folosirea interactivității în cadrul lecțiilor este un mod de cunoaştere în cadrul căreia, elevii îşi pot dezvolta competenţe de comunicare într-un mod ludic şi distractiv, se pot descoperi pe ei înşişi şi pot împărtăşi celorlalţi din propria experienţă.