Este recunoscut și acceptat faptul că învățarea este principala activitate a oricărui elev, motiv pentru care el trebuie să-i acorde atenția cuvenită. Dacă învățarea are un caracter ritmic și sistematic, atunci elevul va avea un plus de eficiență. Cadrele didactice nu trebuie să predea elevilor doar cunoștințe, ci să-i înzestreze pe aceștia cu o serie de abilități aferente eficientizării activității de învățare.
Profesorul poate să abordeze astfel de teme atât în orele de curs, prin exemple concrete, dar să organizeze și diferite dezbateri la orele de consiliere și orientare. Într-un astfel de cadru, elevii și-ar putea prezenta propriile procedee de învățare, iar cadrul didactic le-ar putea vorbi despre necesitatea revizuirii unora dintre ele și i-ar putea îndruma cum să-și organizeze activitatea de învățare în așa fel încât să obțină rezultate cât mai bune.
O învățare eficientă este atunci când se utilizează cunoștințele anterioare pentru interpretarea și îmbogățirea materialului care se cere a fi învățat. Elevii trebuie să apeleze la cunoștințele deja dobândite pentru a descoperi noi legături, pentru a prelucra și sistematiza informații, de a efectua conexiuni între cunoscut și necunoscut, pentru o integrare logică în sistemul celor anterioare.
Dacă un elev poate reformula cele învățate cu propriile lui cuvinte, atunci se poate face verificarea/ autoverificarea gradului de înțelegere a conținuturilor propuse spre învățare. Fixarea în memorie a noilor achiziții trebuie realizată pe memorare bazată pe înțelegere și logică, nu pe cea mecanică.
Aprofundarea înțelegerii unui conținut nu este posibilă fără un efort sistematic depus de către cel care învață. Una din fațetele acestui efort o constituie documentarea asupra subiectului respectiv, realizată nu numai din manual ci și din alte surse complementare, inclusiv internet. De ajutor în învățare ar fi ca profesorul să abordeze materialul de învățat din mai multe perspective. Informația ce este construită din imagini să fie însoțită de verbalizare, iar cea concepută sub formă verbală (orală sau scrisă) să fie transpusă și în imagini.
Implicarea elevului în învățare ar fi posibilă în numeroase alte modalități, dintre care recomand:
- să caute și să identifice pe hartă ori cu ajutorul atlasului locurile ale căror denumiri trebuie să le învețe (la geografie) sau pe cele unde s-au petrecut anumite evenimente (la istorie);
- să rezume textele literare sau științifice;
- să construiască în mod autonom diverse structuri gramaticale;
- să încerce să reconstituie demonstrațiile matematice fără a apela la manual sau notițe;
- să identifice exemple edificatoare pentru conceptele și ideile care urmează a fi însușite;
- să încerce să-și pună propriile întrebări despre conținuturile lecției;
- să asocieze informațiile care se cer învățate cu unele cunoștințe dobândite anterior;
- să caute mai multe puncte de vedere din care este abordată tema propusă spre învățare;
- să structureze și să restructureze în forme noi ceea ce învață;
- să își formeze propriile opinii despre ceea ce învață;
- să-și întocmească un plan de învățare prin citirea integrală a conținutului, recitirea lui pe fragmente, realizarea unui rezumat în mai multe puncte sau sublinierea cu diferite culori a unor date ce trebuie neapărat reținute.
Implicarea în învățare ar mai putea fi sporită dacă i s-ar recomanda elevului ca, înainte de a începe să citească sau să audieze un conținut, să își formuleze o serie de întrebări, care să îi orienteze activitatea de învățare în direcții precise și să îi dezvolte interesul față de ceea ce va citi sau va asculta.
Elevul trebuie să-și planifice activitatea de învățare sub forma unor sesiuni nu prea lungi și cu pauze de câte 10 minute după fiecare 50 de minute de studiu. El ar trebui să-și planifice să studieze consecutiv la discipline diferite, pentru a evita apariția unor interferențe nedorite. De asemenea să alterneze activități de tipuri diferite (exerciții scrise cu lecturi), iar o sarcină intelectuală dificilă să fie urmată de un efort intelectual mai mic.
Formarea și dezvoltarea la copii și tineri a unor astfel de capacități de ordin metacognitiv este un demers destul de laborios, dar el va conduce la formarea unor cetățeni activi, apți de a se integra cu succes pe o piață a muncii unde cuvântul de ordine este competitivitatea. Cadrele didactice au misiunea de „a-i învăța pe alții” și este necesar să le implementăm copiilor sloganul „învață de-a lungul întregii vieți”.
Bibliografie
1. Jaroslaw Rudnianski, „Cum să înveți”, traducere din limba polonă și note de Constantin Geambașu, Ed. ALL Educațional, București, 2001;
2. Simona-Elena Bernat, „Tehnica învățării eficiente”, editura Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, 2003.