EDICT

În profesia mea, ca și cadru didactic, nu de puține ori am întâlnit elevi care prezintă dificultăți interpersonale în deprinderea abilităților sociale și în a stabili și menține relații cu persoane din cadrul familiei. Pentru unii dintre aceștia, dificultățile sunt temporare, specifice vârstei, dar pentru alții, cum sunt și copiii diagnosticați cu Tulburare din Spectru Autist (TSA), aceste dificultăți sunt persistente și pot interfera pe termen lung cu integrarea lor socio-profesională.

De-a lungul timpului, au fost create și utilizate o serie de programe de intervenție, dintre care, în prezent, un interes deosebit îl ocupă cele bazate pe poveștilor (scenariile) sociale. Studiul de față are ca scop îmbunătățirea competențelor sociale problematice ale unei eleve cu tulburări din spectrul autist, în context școlar, prin intermediul poveștii sociale.

Designul propus spre a fi utilizat a fost experimentul cu un singur subiect- ABAB cu măsurare la nivel bazic, după aplicarea intervenției (citirea poveștii) și la 4 săptămâni de la finalizarea programului de intervenție.

Pentru analiza datelor, prin utilizarea testului neparametric Wilcoxon al rangurilor pereche, s-a determinat mărimea diferențelor dintre rezultate măsurătorilor frecvenței comportamentului adecvat, atât înainte cât și după citirea poveștii sociale (“înainte”- “după”). Analiza vizuală a graficelor va permite observarea modificărilor comportamentelor vizate (variabila independent) în cadrul celor două faze: faza de bază (A) şi fază de intervenție (B).

O incursiune în literatura de specialitate ce abordează problematica studiilor bazate pe investigarea eficienței poveștilor sociale în rândul copiilor și a adolescenților cu TSA, arată că aceste strategii au fost utilizate pentru a îmbunătăți multe tipuri de comportamente, cum ar fi:

• implicare socială adecvată (Ozdemir, 2008; Stacey, et al., 2010; Samuels și Stansfield, 2012),
• comportament prosocial (Daniella, 2014),
• autoreglare (Thompson și Johnston, 2013),
• autoreglarea comportamentului alimentar (Adel Abdulla Mohammed și Amaal Ahmed Mostafa, 2012)
• abilități sociale globale (Hala Ahmed, 2014); Quirmbach și colab., 2008).

Conceptul de povești sociale, dezvoltat de către medicul pediatru Dr. Carol Gray la începutul anilor ’90, se referă la formulări narative realizate pornind de la un model de interacțiune socială, respectiv de la anumite situații și probleme pe care persoanele cu TSA le pot întâlni în viața de zi cu zi. Astfel, „o poveste socială descrie o situație, o abilitate sau un concept, pe baza unor indicii sociale relevante, a unor perspective și a unor răspunsuri tipice, într-un stil și format specifice. Scopul Poveștii Sociale este acela de a împărtăși informații precise, cu caracter social, într-o manieră calmă și liniștitoare, care este înțeleasă ușor de audiență. Jumătate din poveștile sociale create ar trebui să descrie ceva ce persoana realizează bine. Deși scopul unei povești de acest fel nu ar trebui niciodată să fie schimbarea comportamentului unei persoane, totuși, prin faptul că ajută o persoană să înțeleagă mai bine niște evenimente sau niște scopuri, o asemenea poveste ar putea duce la reacţii și răspunsuri mai eficiente”. (Dr. Carol Gray, http://www.thegraycenter.org/).

Obiectivele cercetării experimentale

Obiectivul general al acestei cercetări a vizat evidențierea eficienței intervenției bazate pe povești sociale în abordarea copiilor cu tulburări din spectrul autist, în vederea îmbunătățirii competențelor sociale ale acestora.

Ipotezele și întrebarea cercetării experimentale

În cadrul cercetării, am considerat necesară verificarea următoarelor ipoteze:

Ipoteza generală: Dezvoltarea competențelor sociale în cazul elevei participante la studiu vor fi corelate pozitiv cu aplicarea intervenției folosind poveștile sociale.

Ipoteze de lucru:

1. Intervenția folosind poveștile sociale va îmbunătăți abilitatea participantei la studiu de a fi empatic si de a înțelege perspectiva celuilalt,
2. Intervenția folosind poveștile sociale va îmbunătăți abilitatea elevei participante la studiu de a iniția și de a menține interacțiuni cu ceilalți,
3. Intervenția folosind poveștile sociale îi va dezvolta elevei participante la studiu comportamente de atenție împărtășită.

Întrebarea cercetării: poate o intervenție cu povești sociale ca unică componentă, cu durata de 5 săptămâni, să îmbunătățească abilitățile sociale ale unui adolescent cu autism înalt funcțional?

Variabilele cercetării

Variabila independentă este programul de intervenție cu ajutorul poveștilor sociale iar variabila dependentă (comportamentul măsurat) se referă la evoluția abilităților sociale ca urmare a aplicării intervenției terapeutice.

Procedura de cercetare

Frecvența comportamentelor privind atenția împărtășită măsurată prin numărul de incidente din cadrul sesiunilor de observare, a fost înregistrată pentru o perioadă de 5 zile înaintea începerii intervenției cu poveștile sociale. După înregistrarea acestui nivel de bază, O.A. a început intervenția pe perioada a 5 sesiuni, povestea fiind citită de două ori pe săptămână, timp de 3 săptămâni, timp în care s-a înregistrat în continuare frecvența incidentelor. După care intervenția s-a retras, măsurătorile continuând în aceste condiții. În ultima etapă a experimentului, a fost reintrodusă intervenția iar măsurătorile au fost efectuate din nou, în cadrul altor 5 sesiuni de observare.

Cercetarea a presupus parcurgerea următoarelor etape:

Etapa I: evaluarea abilităților sociale și identificarea punctelor forte și a comportamentelor problematice care vor deveni obiectul intervenției. În acest sens, se va utiliza chestionarul de evaluare a abilităților sociale.

Etapa a II-a: crearea poveștii sociale ca resursă unică în cadrul intervenției propuse. În povestea socială, au fost descrise comportamentele problematice vizate precum și comportamentele dorite, iar informațiile narative care au fost și codificate vizual prin intermediul imaginilor. Având în vedere particularitățile participantei la studiu, s-a optat pentru varianta poveștii tipărite color, în format A5.

Etapa a III-a: investigarea eficacității intervenției utilizând designul ABAB al experimentului cu un singur subiect, prin introducerea și retragerea secvențială a poveștii sociale.

În figura de mai jos prezentăm pe baza datelor obținute până la momentul suspendării cursurilor, graficul evoluției frecvenței comportamentului dezirabil, într-un design de tip ABAB.

Chiar dacă din cauza suspendării cursurilor, experimental nu a putut fi finalizat, ca și rezultate anticipate, ne așteptăm ca, după retragerea intervenției, comportamentul dezirabil al elevei să îşi reducă frecvenţa, însă nu atât de mult încât să mai atingă valorile înregistrate în primul nivel de bază ci să se stabilizeze undeva deasupra acestor valori. Astfel, în măsura în care se obține o replicare fidelă, avem proba empirică a eficienţei intervenţiei pentru subiectul asupra căruia s-a testat intervenția.

Concluziile privind cercetarea experimentală

Povestea socială utilizată a prezentat subiectului, într-o manieră prietenoasă și atractivă, mai multe posibilități de interacțiune socială adecvate, în diferite contexte sociale care pot fi întâlnite în viața de fiecare zi, oferindu-i un model de reacție la nivel comportamental, precum și să accepte cu mai multă ușurință o situație inedită, reducându-se distresul creat de aceasta.

În ceea ce privesc rezultatele anticipate, se estimează ca după retragerea intervenției, comportamentul dezirabil al elevei să îşi reducă frecvența, însă nu atât de mult încât să mai atingă valorile înregistrate în primul nivel de bază ci să se stabilizeze undeva deasupra acestor valori. Astfel, rezultatele anticipate conduc spre confirmarea ipotezei privind influența pozitivă a poveștilor sociale asupra dezvoltării competențelor sociale la copiii cu tulburare din spectrul autist, totuși cu unele limitări la nivelul studiului.

În vederea generalizării acestor comportamente îmbunătățite ale subiectului și în mediul familial, nu doar în context școlar, se recomandă sesiuni de formare ale mamei, pentru a-i oferi modalități de sprijin copilului ei.

Competențele sociale trebuie educate continuu deoarece ele reprezintă principala metodă de întreținere a relațiilor cu mediul social al elevilor cu TSA.

În concluzie, fără a se dori a fi o pledoarie în favoarea abordării terapeutice bazată pe poveștile sociale, credem că acest tip de intervenție are potențialul și capacitatea de a juca un rol mult mai important în TSA decât cel actual.