Ne oprim mirați în fața unui obiect, a unui fenomen, a unei fotografii, opere de artă și ne mirăm cum de a putut cineva să creeze așa ceva. Și nu doar în cazul artei, ci și atunci când e vorba de o idee de afacere, de lectura unui roman sau poezii, de o construcție sau o mașinărie.. Suntem mirați de rezultatul imaginației unui om, de creativitatea celui care a dat naștere unui obiect, pornind de la o idee. O idee genială, o idee pe care nu a mai avut-o altcineva, uneori o idee banală, ceea ce duce imediat la mirarea: cum de nu m-am gândit și eu la asta?
Imaginația este acel proces psihic al cărui rezultat îl constituie obținerea unor reacții. De imaginație nu vorbim doar în pictură sau poezie, ci și în matematică sau balet.
Creativitatea este o capacitate complexă.Ea face posibilă crearea de produse reale sau pur mentale, constituind un progres în plan social. Componenta principală o constituie imaginația, dar neapărat presupune și motivație, dorință de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Și cum noutatea azi nu se obține cu ușurință, o altă componentă este voința, perseverența de a face numeroase încercări și verificări.
Fiecare individ posedă o doză de creativitate. La naștere copilul posedă o anumită potențialitate creativă, care sub influența procesului educativ și a mediului se dezvoltă noi nivele ale creativității exprimate prin originalitate și inventivitate. Oamenii ajung să facă ceva creativ dacă iubesc cu adevărat ceea ce fac și se concentrează pe activitate mai degrabă decât pe recompense.Pentru ca un elev să fie creativ are nevoie de un mediu suportiv. Fără suportul necesar de mediu, creativitatea nu se manifestă. Lumea în care trăim se schimbă rapid, oamenii trebuie să facă față unor sarcini noi și situații noi. Viitorul este impredictibil. Totul este posibil, oportunitățile au crescut exponențial.
Este nevoie să gândim creativ pentru a progresa, pentru a ne adapta mereu la ceva nou. Creativitatea este un proces complex, care angajează întreaga personalitate a elevului, ce urmează a fi dezvoltată pe diferite căi, atât în procesul de predare-învățare-evaluare cât și în cadrul activităților extrașcolare.
În activitatea de fiecare zi a copilului, jocul ocupă evident, locul preferat, jucându-se, el își satisface nevoia de activitate, de a acționa cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în diferite roluri și situații care îl apropie de realitatea înconjurătoare. Prin jocurile didactice introduse în diferite momente ale activității se realizează o învățare activă. Rolul educatorului este nu de a preda cunoștințele sau de a prezenta de-a gata soluțiile, ci de a provoca anumite situații, probleme, elevii găsind calea cea mai bună și mai ușoară spre rezolvare. Copiii trebuie lăsați să-și confrunte părerile, să învețe din propriile greșeli, dând curs liber imaginației și fanteziei fiecăruia.
Fără a exagera, consider că cea mai bună investiție pe care trebuie să o facă factorii sociali este investiția în domeniul creativității și a creației, în direcția depistării acesteia, precum și a susținerii unor programe de antrenament, de dezvoltare și valorificare a inventivității, imaginației și creativității.