Prezentul articol analizează un studiu de caz realizat în învățământul primar, având ca obiectiv gestionarea limbajului verbal inadecvat și a comportamentelor hiperkinetice manifestate de un elev din clasa a III-a. Studiul evidențiază rolul intervenției educaționale formativ-ameliorative și al strategiilor de responsabilizare în îmbunătățirea comportamentului și a climatului relațional din clasă.
Cuvinte-cheie: studiu de caz, limbaj verbal inadecvat, comportament hiperkinetic, intervenție educațională, învățământ primar
Context educațional
În ciclul primar, comportamentele de tip hiperkinetic și utilizarea unui limbaj verbal inadecvat reprezintă provocări frecvente pentru cadrele didactice, având un impact direct asupra climatului educațional și a relațiilor interpersonale dintre elevi. Manifestările verbale agresive, asociate cu dificultăți de autoreglare și de menținere a atenției, necesită o abordare educațională consecventă, empatică și adaptată nevoilor copilului.
Intervenția timpurie, realizată în cadrul școlii, are un rol esențial în prevenirea escaladării comportamentelor perturbatoare și în sprijinirea dezvoltării socio-emoționale a elevilor.
Prezentarea cazului
Studiul de caz vizează un elev din clasa a III-a, în vârstă de 9 ani, denumit în continuare Elevul A, care manifesta frecvent un limbaj verbal inadecvat în interacțiunile cu colegii și cu adulții din mediul școlar. Comportamentele observate au inclus utilizarea unor expresii jignitoare, adresarea pe un ton ridicat și reacții verbale impulsive, în special în situații de frustrare sau refuz.
Din punct de vedere cognitiv, elevul este capabil, participă la activitățile didactice și înregistrează rezultate satisfăcătoare atunci când este motivat. Totuși, acesta prezintă comportamente de tip hiperkinetic, manifestate prin dificultăți de menținere a atenției, nevoia constantă de mișcare, schimbarea frecventă a poziției în bancă și deplasarea necontrolată în timpul orelor, comportamente care perturbă desfășurarea activităților și afectează colegii.
Reprezentarea cazului din punctul meu de vedere
Din punctul meu de vedere, comportamentul elevului A nu a reprezentat o manifestare intenționată de agresivitate, ci o dificultate de autoreglare emoțională și de comunicare. Alternanța rapidă între comportamente adecvate și inadecvate m-a determinat să abordez situația printr-o intervenție educațională diferențiată, axată pe sprijin, responsabilizare și formarea unor comportamente funcționale.
Am considerat esențial să evit etichetarea elevului și să mențin un climat educațional bazat pe respect, empatie și reguli clare.
Analiza comportamentului
Observația sistematică desfășurată pe parcursul mai multor săptămâni a evidențiat faptul că limbajul verbal inadecvat apare cu precădere: în momentele de suprasolicitare sau frustrare; în activitățile care presupun așteptare prelungită; în interacțiunile cu colegii, în special atunci când elevul este contrazis.
Comportamentele hiperkinetice (ridicarea frecventă din bancă, deplasarea necontrolată, manipularea obiectelor) preced adesea episoadele de limbaj verbal inadecvat, sugerând o legătură directă între nevoia de mișcare, dificultățile de autoreglare și exprimarea verbală impulsivă.
Metodologia studiului de caz
Studiul de caz a fost realizat prin:
- observația sistematică a comportamentului elevului;
- discuții individuale cu elevul;
- activități de educație socio-emoțională desfășurate la nivelul clasei;
- colaborarea cu familia, în limitele rolului meu educațional;
- monitorizarea progresului prin fișe de observație și jurnal pedagogic.
Strategii educaționale ameliorative aplicate
Intervenția educațională a avut un caracter formativ-ameliorativ și s-a desfășurat pe parcursul a opt săptămâni. Accentul a fost pus pe reducerea comportamentelor perturbatoare și pe dezvoltarea unor modalități adecvate de exprimare verbală.
Am observat că elevul A manifesta o disponibilitate crescută pentru cooperare atunci când era implicat în activități de responsabilizare. În acest sens, l-am implicat în sarcini practice precum: îngrijirea plantelor din clasă, distribuirea materialelor didactice, sprijinirea colegilor în organizarea spațiului de lucru. Aceste activități au avut rolul de a canaliza nevoia de mișcare și de a oferi elevului un sentiment de utilitate și apartenență la colectiv.
Având în vedere dificultatea elevului de a menține o poziție statică pe perioade îndelungate, am permis integrarea controlată a mișcării în activitățile didactice, prin pauze active și alternarea sarcinilor. Această abordare a contribuit la reducerea comportamentelor hiperkinetice și, implicit, a episoadelor de limbaj verbal inadecvat.
De asemenea, am utilizat exerciții de reformulare a mesajelor negative, jocuri de rol și discuții dirijate privind impactul cuvintelor asupra celorlalți.
Rezultate și interpretare
În urma aplicării strategiilor educaționale ameliorative, am constatat o diminuare progresivă a frecvenței comportamentelor verbale inadecvate. Elevul a început să manifeste o mai bună capacitate de exprimare a nemulțumirilor și o relaționare mai adecvată cu colegii.
Comportamentele hiperkinetice nu au fost eliminate complet, însă au devenit mai ușor de gestionat în contextul activităților structurate și al responsabilizării elevului.
Limitele intervenției
Intervenția educațională nu a avut ca scop eliminarea completă a comportamentelor problematice, ci reducerea acestora și sprijinirea elevului în dezvoltarea unor competențe funcționale. Factorii externi mediului școlar continuă să influențeze comportamentul elevului, aspect care subliniază limitele intervenției exclusiv educaționale.
Reflecție profesională
Studiul de caz m-a determinat să reflectez asupra importanței unei abordări educaționale bazate pe empatie, consecvență și responsabilizare. Consider că rolul meu, ca învățător, nu este de a sancționa comportamentul, ci de a sprijini elevul în formarea unor conduite adecvate și în dezvoltarea competențelor socio-emoționale.
Integrarea controlată a mișcării și implicarea elevului în activități practice au demonstrat impact pozitiv asupra comportamentului verbal și relațional, confirmând eficiența unei abordări educaționale diferențiate și atente la nevoile copilului.
Bibliografie
1. Goleman, D. (2006). Inteligența emoțională. București: Curtea Veche.
2. Neacșu, I. (2018). Psihologia educației. București: Editura Didactică și Pedagogică.
3. Ministerul Educației Naționale. (2017). Ghid pentru prevenirea comportamentelor agresive în școală. București: MEN.
4. Marzano, R. J., Marzano, J. S., & Pickering, D. (2003).