În încercarea de a preda cât mai atractiv, astfel încât elevii să fie atenți și să se implice în actul educațional, profesorul are acum la îndemână tot soiul de platforme unde gamificarea este folosită cu succes. Dar oare acest succes este unul real, având în vedere că elevii trebuie să-și dezvolte cele opt competențe-cheie și să dovedească la examenele naționale, la limba și literatura română, că au capacitatea de a redacta un eseu sau o compunere și că își pot susține un punct de vedere? Îi ajută această gamificare masivă să se înalțe și să cunoască succesul sau îi transformă în niște Icari moderni care se vor prăbuși din înalt, având iluzia că sunt suficient de pregătiți și că nimic nu-i poate opri din drum?
Încercând o redimensionare a mitului lui Icar, posibilitatea de a pluti și de a zbura în aer, o idee transcendentală, poate fi transpusă în realitate și transformată în palpabil grație unor competențe pe care copiii noștri și le vor dezvolta de-a lungul ciclului gimnazial doar prin folosirea cumpătată a jocurilor, pentru a nu le distrage atenția de la esența învățării. Adeseori, elevii sunt atrași de aspectele ludice ale jocului didactic și nu pe conținutul educațional propriu-zis care are drept scop dezvoltarea competențelor cheie.
Pentru a-și menține echilibrul, pentru a se bucura de călătorie, copiii au nevoie de comunicare, fie că ne raportăm la comunicarea în limba maternă, fie că vizăm comunicarea în limbi străine. La orele de limba și literatura română, vor învăța să își exprime, oral și în scris ideile, sentimentele, uimirile și curiozitățile, dar vor afla și cum să recepteze și să înțeleagă ideile, emoțiile celor din jur, oameni simpli, scriitori sau parteneri de zbor. Comunicarea verbală este un instrument esențial, de care avem cu toții nevoie în fiecare zi a vieții noastre și care nu se poate pe platforme educaționale. Pornind de la modele de comunicare, texte din literatura română și universală diverse, dar și de la texte nonliterare și multimodale, vor învăța să comunice și să se comunice. Zborul însă implică și deschidere către lumea largă, iar oamenii întâlniți în drumul lor vin uneori din alte culturi decât a noastră și vorbesc o altă limbă decât limba română. Învățarea limbilor străine înseamnă deslușirea unor noi taine, șansa de a se înălța. Pentru aceasta, în cadrul orelor de limba și literatura română, vor descoperi originea unor cuvinte împrumutate din alte limbi, sensul lor în limba de origine, vor căuta să înțeleagă evoluția sensurilor acestor cuvinte în limba română și să le folosească în mod corect în situații de comunicare proprii. Desigur că integrarea cu măsură a unor jocuri interactive și cu un conținut științific corect ar putea să susțină dezvoltarea acestei competențe.
Textele studiate în cadrul orelor de limba și literatura română surprind deseori lumi complexe, iar pentru a ieși din labirintul dedalic încărcat de sensuri, copiii au nevoie de o gândire logică, de analogii cu lumea înconjurătoare. Înțelegerea faptelor de limbă este facilitată de capacitatea de a organiza și folosi cunoștințele învățate în algoritmi, tabele, clasificări, iar acest lucru implică o armonizare a metodelor clasice cu cele moderne, cu aspect ludic.
Orice copil are nevoie de repere care să-i orienteze zborul, iar tehnologia ne oferă astăzi numeroase instrumente care ne pot ajuta în demersul nostru, pas de pas. Copiii sunt cei mai receptivi și entuziaști când vine vorba despre utilizarea dispozitivelor și aplicațiilor digitale și putem să ne folosim de această deschidere naturală a tinerelor generații, punând-o în slujba educației și devenirii lor. Folosirea manualelor școlare digitale, a variantelor electronice ale unor dicționare, vizionarea de filme sau piese de teatru, evadarea în lumea virtuală a unor muzee, realizarea unor jurnale electronice, a unor recenzii de carte în format digital sunt folosite tot mai des în școala zilelor noastre atât ca metode de lucru în clasă, cât și ca forme de evaluare. A citi și a scrie corect și nuanțat înseamnă baza învățării eficiente în școală și pe tot parcursul vieții.
În zborul lor, este esențial să pornească cu aceste achiziții pe care le pot însuși cu succes și prin intermediul mecanismelor jocului integrate strategic în procesul educativ. Înțelegerea informațiilor importante, însușirea unor tehnici de decriptare a mesajului într-o situație de comunicare sunt utile pe tot parcursul planării, până la sfârșitul vieții.
Vor poposi în zborul lor pe insula unde vor găsi modele pentru valori și norme de conduită socială, civică, etică,relevante pentru viața lor, dar și pentru interacțiunea cu cei din jurul lor. De-a lungul zborului, vor realiza cât este de important să relaționeze cu ceilalți, să se afirme ca lideri de grup, să își dezvolte calitățile, talentele și să empatizeze cu ceilalți cutezători, iar când se vor simți istoviți, își vor trage sufletul, contemplând frumusețea acestei lumi, în fața căreia vor rămâne într-un exercițiu de admirație. Aceste competențe civice presupun o implicare completă la viața societății ce nu poate fi închisă în limitele jocurilor propuse de platformele didactice.
În concluzie, dictonul latinesc Aurea mediocritas exprimă cel mai bine modul în care gamificarea învățării poate fi o cale de urmat cu moderație pentru ca elevii să-și dezvolte competențele cheie și să zboare către succes fără frica de a se prăbuși.
Bibliografie
• Prensky, M., Digital Game-Based Learning. Computers in Entertainment (CIE), 2001;
• Kapp, K. M., The gamification of learning and instruction: Game-based methods and strategies for training and education. John Wiley & Sons, 2012;