EDICT

Pornind de la citatul „Elevul trebuie învăţat să citească orice, nu să citească manualul de limba şi literatura română!”, studiul de faţă propune să formeze cititorului o viziune asupra formării şi dezvoltării competenţelor de citire la elevi care constituie o activitate importantă a procesului învăţării la clasele primare. În clasele I şi a II-a elevii învaţă să citească, iar în clasele a III-a şi a IV-a citesc pentru a învăţa, citirea devenind un instrument de învăţare şi o tehnică a muncii cu cartea. Întreaga evoluţie a elevilor, atât în şcoală cât şi în viaţă, depinde de măsura în care cititul, devine un mijloc de informaţie şi de autoinstruire.

Studiind  curriculum-ul actual observam că mutaţia fundamentală propusă de către programa şcolară – noul model comunicativ-funcţional – vizează, în primul rând, modalităţile de structurare a competenţelor de comunicare. Conform acestui model, „comunicarea este un domeniu complex care înglobează procesele de receptare a mesajului oral şi a celui scris („citirea/lectura”), precum şi cele de exprimare orală, respectiv de exprimare scrisă”.

Obiectivul central al studierii limbii şi literaturii române în învăţământul primar îl constituie „dezvoltarea competenţelor elementare de comunicare orală şi scrisă ale copiilor, precum şi familiarizarea acestora cu texte literare şi nonliterare, semnificative din punctul de vedere al vârstei cuprinse între 6/7 – 10/11 ani”. Cu ajutorul manualului de limba română elevul intră în lumea citit- scrisului; cu ajutorul citit-scrisului din celelalte manuale străbate, cutreieră, înţelege şi are acces în lumea cunoaşterii. Intrarea trebuie să fie urmată de o ieşire, nu de o rătăcire!

Se pot folosi următoarele tipuri de exerciţii la clasele mici:

• citirea împreună: elevul citeşte împreună cu învăţătorul;
• citirea în cor:  se citeşte rar o parte din lecţie, având influenţă în realizarea justă a intonaţiei;
• citirea în perechi: citesc doi elevi cu capacităţi diferite, având rol în diminuarea inhibiţiei;
• citirea ecou: un elev citeşte, iar altul îl secondează; unul citeşte iar ecoul este grupul, echipa; un grup de elevi citeşte, iar ecoul este alt grup;
• citirea alternativă:  se citeşte o propoziţie cu voce tare, iar alta în gând; se citesc cu voce tare cuvintele care încep cu o consoană şi în gând cele care încep cu o vocală;
• citirea întârziată: elevul citeşte în gând şi apoi cu voce tare; elevul citeşte de două ori, prin repetare;
• citirea ortoepică: variantă a citirii silabisite; fiecare silabă se citeşte de două ori (lărgeşte orizontul de citire, dezvoltă precizia elevilor în succedarea silabelor în cuvinte);
• citirea consecutivă:  un elev care citeşte mai lent citeşte după un elev care citeşte cursiv şi invers;
• citirea prin excludere: textul se citeşte cu voce tare, se exclud cuvinte la alegere, cuvinte care încep cu o vocală, primul sau ultimul cuvânt din propoziţie, se exclud cuvintele după virgulă sau unele părţi de vorbire;
• citirea continuă: învăţătorul citeşte o parte din text, iar un elev preia de unde a rămas;
• citirea în ştafetă: învăţătorul citeşte prima propoziţie sau un alineat, după care solicită un elev să citească mai departe;
•  vânătorul de greşeli: un elev citeşte până greşeşte, iar apoi citeşte alt elev;
• citirea de semnalare a greşelilor: un elev citeşte iar ceilalţi semnalează când greşeşte;
• citirea în lanţ: fiecare citeşte câte o propoziţie, pe rând;
• citirea pe roluri: ca şi citirea dialogurilor, imprimă un ritm normal, cerut de conţinutul textului;
• citirea jocurilor de cuvinte: sunt citite la început rar, apoi din ce în ce mai repede, în cor şi individual;
• citirea în şoaptă: elevul citeşte fără rezonanţa treptelor vocale;
• citirea în gând: se citeşte un alineat şi se formulează o întrebare legată de conţinut;
• citirea selectivă: se selectează din text un enunţ care descrie un obiect sau un personaj;
• lanţul cuvintelor: se citeşte un cuvânt, iar elevii subliniază cuvintele care încep cu litera cu care s-a terminat cuvântul precedent. Se citeşte o propoziţie şi se subliniază în propoziţia următoare orice cuvânt care începe cu litera de la începutul ultimului cuvânt citit anterior;
• bucheţelele: se scrie pe tablă un cuvânt, iar elevii caută în text cuvintele care încep cu fiecare literă din cuvântul respectiv.

CITITUL ÎN CLASA I/a II-a

Sub aspect metodic, învăţarea cititului la clasa I parcurge câteva secvenţe obligatorii:

• Însuşirea imaginii vizuale a unor semne vizuale a unor semne şi simboluri;
• Recunoaşterea literelor;
• Educarea percepţiei vizuale prin care se asigură reţinerea şi fixarea literelor;
• Asocierea fiecărui semn grafic (literă) cu un fenomen (sunet);
• Formarea câmpului vizual de o silabă- citirea pe silabe (urmată de citirea integrală a cuvântului);
• Formarea câmpului vizual de un cuvânt; pronunţarea corectă a unui cuvânt înseamnă citirea corectă;
• Înţelegerea sensului cuvântului citit- citirea conştientă.

În ce privește scrisul, învăţătorul trebuie să aibă permanent în vedere următoarele aspecte:

• Poziţia corectă a corpului, a caietului si a instrumentului de scris;
• Asigurarea spaţiului necesar de scris (trebuie strâns alfabetarul, abecedarul, celelalte materiale ajutătoare);
• În cazul transcrierii, elevul trebuie învăţat cum şi unde se aşază textul tipărit, cum e dispus caietul, în aşa fel încât să se asigure condiţii optime de scris.
• Sunt obligatorii pauzele de relaxare a mâinii, exerciţiile de educare a motricităţii;
• Îmbinarea momentelor de scriere cu cele de comunicare verbală.

Sunt interzise sancţiunile de tipul:

• Ai greşit, scrie încă de trei ori!”;
• „Copiază de n ori propoziţia!”;
• „Scrie de 15 ori cuvântul x despărţit în silabe!”;
• „Ai greşit, rupe foaia!”;
• „Transcrie de două ori poezia!” etc.

Iată cateva exemple de competenţe la Limba şi literatura română la clasa a II-a:

Abilitatea de a exprima şi interpreta gânduri, sentimente şi fapte atât oral cât şi în scris se poate realiza prin :

• ascultarea unor fragmente din operele literare studiate în interpretarea unor actori ;
• ascultarea unor cantece adecvate temei propuse;
• prezentarea orală a soluţiilor la problemele puse în discuţie;
• citirea corectă, conştientă şi expresivă a unor texte;
• scrierea unor cuvinte, propoziţii şi texte de mică întindere;
• folosirea ciorchinelui în prezentarea unor însuşiri.

Competenţele generale şi specifice care sunt formate în învăţământul primar, prin procesul educaţional centrat pe matematică, au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:

• Manifestarea curiozităţii şi a imaginaţiei în crearea şi rezolvarea de probleme;
• Manifestarea tenacităţii, a perseverenţei şi a capacităţii de concentrare;
• Dezvoltarea unei gândiri deschise, creative şi a unui spirit de obiectivitate şi imparţialitate;
• Dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune
• Manifestarea iniţiativei şi a disponibilităţii de a aborda sarcini variate;
• Dezvoltarea simţului estetic şi critic, a capacităţii de a aprecia rigoarea, ordinea şi eleganţa în arhitectura rezolvării unei probleme sau a construirii unei teorii;
• Formarea obişnuinţei de a recurge la concepte şi metode matematice în abordarea unor situaţii cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice;
• Formarea motivaţiei pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru viaţa socială şi profesională.

Clasa a III-a:

• Exerciţii de transcriere caligarafică;
• Exerciţii de completare a unui text lacunar;
• Dezlegarea unui rebus;
• Exercitii de citire a unui text şi rezolvarea de exerciţii pe baza acestuia.

Clasa a IV-a

• Exerciţii de completare a unui text lacunar;
• Exerciţii de ordonare a versurilor poeziei;
• Formarea de  cuvinte cu ajutorul silabelor date;
• Formarea unei  propoziţii cu ajutorul cuvintelor găsite;
• Ordonarea pieselor de puzzle;
• Ghicitori.

Competenţe matematice, clasa a II-a:

– Folosirea operaţiilor matematice de baza (adunarea şi scăderea cu trecere  peste ordin în concentrul 0-100) pentru efectuarea calculului mental şi scris în vederea rezolvării  unor probleme prin:

• metoda R.A.I., în efectuarea calculului oral;
• jocul didactic în calculul scris;
• rezolvarea de probleme şi compunerea lor prin munca în echipă.

Competenţe matematice generale la clasa a III-a/a IV-a:

1. Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice matematicii;
2. Dezvoltarea capacităţilor de explorare/investigare şi rezolvare de probleme;
3. Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând limbajul matematic;
4. Dezvoltarea interesului şi a motivaţiei pentru studiul şi aplicarea matematicii în contexte variate;

Toate aceste competenţe pot fi dobândite prin utilizarea diferitelor metode noi, interactive, diversificate şi adaptate la clasa de elevi ca grup social.

După cum a spus şi Plutarh: “Capul copilului nu este un vas pe care  să-l umpli, ci o făclie pe care s-o aprinzi astfel încât, mai târziu, să lumineze cu lumină proprie.”

Bibliografie:
1. Barna Andrei, Antohe Georgeta, Curs de pedagogie, Introducere în pedagogie, teoria  educaţiei şi teoria curriculum-ului, Editura Sinteze, Galaţi, 2003.
2. Neacşu Ioan, Gălăţeanu Monalisa, Predoi Petr, Dumitrescu Veronica, Didactica Matematicii în învăţământul primar, Ghid Practic, ediţia a II-a revizuită, Ed. Aius PrintEd Craiova, 2006.
3. Şerdean Ioan, Didactica Limbii şi literaturii române în învăţământul primar, Editura Corint, Bucureşti 2006.