În ultimul timp, în școală sunt folosite din ce în ce mai mult, mijloacele audio-video în procesul de predare-învățare. Table smart, calculatoare, ecrane etc. Fără îndoială că acestea sunt mijloace moderne, ajută foarte mult profesorul în procesul de captare a atenției elevilor, de transmitere a cunoștințelor și le ușurează foarte mult efortul.
În același timp, sunt foarte folositoare pentru elevi: aduc în fața lor procese sau evenimente care se desfășoară în locuri în care aceștia nu pot fi prezenți, cum ar fi interiorul unui reactor nuclear. Procese care se desfășoară pe perioade lungi de timp, pot fi observate și analizate în câteva minute. În același timp, procese care se desfășoară cu viteze uimitoare, pot fi analizate cu ajutorul acestor mijloace prin manipularea vitezei de redare, mă gândesc la procesul de desfacere a unui airbag: câteva fracțiuni de secundă pot fi analizate prin redarea cu încetinitorul a imaginilor. Aparatura permite acest lucru, ba mai mult: permite reluarea ori de câte ori este nevoie a filmului evenimentului, de câte ori este nevoie pentru a înțelege fenomenul. Pe scurt, din punctul de vedere al profesorului, putem rezuma rolul acestor mijloace de învățământ după cum urmează: ilustrează concepte și fenomene greu de observat în mod direct; facilitează explicarea noțiunilor abstracte prin imagini și animații; stimulează atenția și motivația elevilor; permit prezentarea unor experimente, documentare sau simulări.
Dacă privim și din punctul de vedere al elevului, acestea sunt foarte utile: favorizează învățarea activă și interactivă; dezvoltă gândirea critică prin analiza informațiilor vizuale; sprijină învățarea diferențiată, deoarece elevii pot revedea materialele în propriul ritm; contribuie la dezvoltarea competențelor digitale și de comunicare.
Cu toate acestea, au și unele dezavantaje: necesită echipamente și conexiune la internet; pot distrage atenția dacă nu sunt bine integrate în lecție; presupun timp pentru selectarea sau realizarea materialelor; există riscul ca elevii să adopte un rol pasiv dacă vizionarea nu este însoțită de activități interactive.
Mijloacele audio-vizuale au totuși dezavantajul ca mențin elevul într-o situație oarecum pasivă, de simplu receptor al informației, iar abuzul de imagini poate chiar împiedica dezvoltarea intelectuală generală, în special gândirea abstractă, ca și limbajul nuanțat al elevului. Acesta trebuie să învețe să interpreteze mesajul transmis prin mijloacele audio-vizuale, spre a-și face din aceste tehnici un instrument eficient de auto-instruire.
Cu toate aceste avantaje, ale acestor mijloace de învățământ, putem să ne punem întrebarea: este bine să utilizăm doar aceste mijloace?
În cazul formării unor abilități, mai ales pentru realizarea unor sarcini complexe, este necesar exercițiul, activitățile practice, dar este necesară și înțelegerea temeinică a proceselor și fenomenelor care stau la baza acestora. În acest scop mijloacele audio-video sunt foarte eficiente.
Mijloacele audio-vizuale integrate celor tradiționale, lărgesc posibilitatea profesorului și a elevilor de desfășurare a procesului didactic. Acestea trebuie folosite cu discernământ; evident, între observarea directă a fenomenelor și proceselor și cea a imaginilor acestora, între experiment și filmul acestuia, preferința merge spre autentic, deși un bun film didactic poate concentra și sistematiza informația, evidențiind aspectele importante și amplificând elementele sugestive, ceea ce înclină balanța și spre cea de a doua soluție.
În concluzie, părerea mea este că mijloacele video trebuie integrate cu alte mijloace, alegerea momentului folosirii lor fiind foarte important.