Termenul de climat organizaţional reperezintă un aspect de grup şi de psihologie a maselor. Acesta face referire la sfera intelectuală şi etică din cadrul grupului unei şcoli, la stările emoţionale de grup, dar şi la reperele perceptive ale tuturor membrilor. Climatul educațional dintr-o unitate şcolară reprezintă ideea generală faţă de maniera de lucru a organizaţiei, faţă de specificul condiţiilor de muncă din unitatea respectivă, cu privire la persoanele ce conduc şi la colegii de cancelarie. Climatul unei şcolii poate fi un macro element de antrenare a întregului personal sau, din contră, un element destabilizator. El are rolul de a influența lucrul din şcoala dată prin mijlocirea sentimentelor, ca cele de teamă sau de relaxare. Un climat acceptabil le dă voie membrilor grupului să-și canalizeze energia asupra misiunii lor şi le crește cheful de muncă, astfel încât fiece membru să îşi activeze, la maximum, potențialul pe care-l are.
Climatul organizațional al unei şcoli poate fi influențat de factori diverși, ca:
- factori structurali;
- factori instrumentali;
- factori socio-afectivi şi motivaţionali.
Factorii structurali sunt în strânsă legătură cu modul de organizare organizaţională a şcolii respective, altfel spus, de felul în care sunt grupaţi şi sunt în interacţiune cu membrii importanţi ai şcolii. Dintre aceștia, cei mai cunoscuți sunt:
- tipul unității după mărime – în unitățile care au un număr mare de educabili şi de cadre didactice climatul este mai „rece”, față de unitătile şcolare de dimensiuni mai mici, în care relaţiile sunt mai calde, mai apropiate, persoanele rezonează mai bine şi stabilesc între ele legături mai însemnate din punct de vedere afectiv;
- compoziţia umană a şcolii – categoria de vârstă medie a angajaţilor, existența profesorilor de un anumit gen, omogenitatea nivelului profesional, diferenţele sau apropierile referitoare la poziţia socială extraşcolară pot descrie în mare măsură climatul din unitatea şcolară.
Dacă dominanţa cadrelor didactice tinere determină un climat de elan pentru aducerea unor elemente de noutate și o atmosferă de competiție, o dominanţă a cadrelor didactice de gen feminin poate explica apariția unui mediu de seriozitate, autoexigenţă la nivel profesional, dar și invidie, un climat dominat de problemele personale ale membrilor în parte. Minusul de omogenitate la nivel de promovare profesională a cadrelor didactice din şcoală determină unele complexe de superioritate şi de inferioritate ce perturbă mediul unității; diferenţele prea mari referiroare la aspectul poziţiei extraşcolare pot conduce la conflicte.
Factorii instrumentali fac referire la împrejurările şi mijloacele pe care le pune la dispoziție şcoala pentru rezolvarea în parametri optimi a sarcinilor profesionale.
Mediul fizic şi condiţiile materiale dificile ale şcolii pot genera unele insatisfacţii profesionale, de exemplu, în momentul în care școlarii şi cadrele didactice lucrează în clădiri neîncălzite, inadecvate, deteriorate moral ori nu au un minim de dotare cu materialul de lucru specific.
Stilul de conducere al directorului (autoritar, democratic, nepăsător, birocratic) poate fi un catalizator pentru o anumită categorie şi un minus pentru o alta, poate duce la nemulţumiri și poate determina un climat de participare la identificarea problemelor şcolii, ori, din contra, un comportament neasumat (lipsa capacității de a se organiza ca o echipă, negativism, interes redus pentru ridicarea prestigiului şcolii).
Factorii socio-afectivi şi motivaţionali exprimă subordonarea climatului dintr-o unitate şcolară de:
- tipul afectiv al relaţiilor interumane (relaţii de acceptare reciprocă, de respingere sau indiferenţă);
- existența unor subgrupuri adverse („clici”, „bisericuţe”);
- sentimentul dominant de satisfacţie/insatisfacţie la locul de muncă;
- modalități de motivare folosite în general de director (preponderent punitive sau preponderent stimulative). (Păun , 1999, p. 117).
Modalităţile de comunicare în interiorul şcolii pot crea un climat de relaționare constructivă (relaţii deschise, de prietenie, empatie, ajutor, obișnuință) sau un climat apropiat unei familii (relaţii puternice la nivel emoțional, interacţiuni care pot continua și după programul școlar), dar şi un climat dominat de sentimente de necomunicare, de frustrare, de supraîncărcare, cu sarcini care vin rapid, fără a le identifica logica.