Anii de liceu reprezintă o etapă nouă, plină de confruntări de tot felul, în parcursul de formare intelectuală și socială al elevilor. Astfel, dacă acești ani pot fi presărați, pentru unii elevi, cu amintiri și frumoase și experiențe benefice, pentru alții, anii de liceu pot însemna o perioadă în care se confruntă cu o serie de probleme de învățare și adaptare, cauzate de separarea și izolarea de familie, în cazul elevilor care se mută în altă localitate, în chirie sau cămin sau de problemele specifice vieții de adolescent, în cazul altora. În acest context, mulți elevi se confruntă cu o serie de probleme emoționale, cu rădăcini în copilărie, care sunt influențate de o serie de factori.
Factorul biologic se referă la moștenirea genetică. Temperamentul nu poate fi modificat la nivel de reacții emoționale, dar poate fi ameliorat prin influențele de mediu. Astfel, există mai multe tipuri de elevi, în funcție de temperament: elevii cu temperament ușor sunt sociabili și pot dezvolta relații cu cei din jur, se supun regulilor și sunt capabili să-și gestioneze corect emoțiile; elevii cu temperament dificil sunt agresiv fac crize sau au episoade de furie și sunt caracterizați de impulsivitate, agresivitate și de furie sau frustrare când trebuie să aștepte; elevii cu temperament greu de activat sunt retrași, evită situațiile de relaționare, își exprimă rar emoțiile și au nevoie în permanență de încurajări, fiind percepuți ca izolați, timizi și cu tristețe excesivă.
Competențele emoționale precare fac ca unii elevi de liceu să prezinte crize de furie, agresivitate, anxietate, depresie, etc. Probabilitatea ca acești elevi să facă obiectul abandonului școlar, să aibă comportament antisocial și să devină dependenți de substanțe interzise este mult mai mare decât în cazul colegilor care au competențe emoționale bine dezvoltate.
O altă categorie de factori sunt cei interpersonali. Din această categorie fac parte mediul familial și mediul educațional al elevilor, concordanța dintre cele două fiind extrem de importantă pentru dezvoltarea emoțională a acestora. Dezvoltarea emoțională și socială este influențată în mare măsură de către părinți. Învățarea comportamentelor depinde de comportamentele, atitudinile și valorile din familie. Astfel, părinții pot fi excesiv de toleranți sau extrem de duri, factori ce pot crea probleme emoționale pe termen lung, cu manifestare în viața de adult, copiii devenind studenți care nu pot stabili relații de prietenie, de atașament cu colegii.
Atitudinile din familie legate de emoții reprezintă un alt factor de risc în dezvoltarea emoțională a elevilor de liceu. Părinții care pedepsesc exprimarea emoțiilor negative prin furie sau descurajare vor amplifica reacțiile negative ale viitorilor studenți. Astfel, în situații conflictuale elevii de liceu nu vor ști să facă față stresului deoarece nu știu cum să facă față emoțiilor și cum găsească soluții. Exprimarea emoțiilor pozitive reprezintă un element esențial pentru capacitatea de rezolvare eficientă a conflictelor și pentru reglarea eficientă a emoțiilor.
Mediul educațional joacă un rol esențial în dezvoltarea competențelor emoționale și sociale ale elevilor de liceu. Astfel, un aspect esențial este relația profesor-elev, calitatea acesteia reprezentând substratul oricărei interacțiuni pozitive. Unii elevi pot avea un statut privilegiat deoarece reușesc să se adapteze și să se conformeze cerințelor profesorului fără probleme, în timp ce alții, care nu corespund așteptărilor riscă să fie văzuți ca problematici și să fie tratați ca atare. De asemenea, atitudinea profesorului față de disciplina de studiu precum și modul în care aplică recompensele și pedepsele sunt aspecte foarte importante, deoarece lipsa unei consecvențe în acest sens poate împiedica dezvoltarea autonomiei elevului. Astfel, elevii care trăiesc într-un mediu necontrolabil și impredictibil prezintă dificultăți în reglarea emoțională și în integrarea în grup.
Elevii de liceu cu competențe sociale insuficient dezvoltate au dificultăți în formarea și menținerea relațiilor sociale. Ei sunt adesea marginalizați și respinși de către colegi și petrec mult timp singuri, ceea ce duce la izolare și la limitarea interacțiunii cu colegii. Aceste probleme generează, adesea, un cerc vicios care duce la agravarea problemelor emoționale, lipsa popularității și izolarea cauzând adesea depresie și anxietate în rândul elevilor de liceu.
În concluzie, elevii de liceu cu abilități sociale slab dezvoltate au dificultăți în urmărirea instrucțiunilor profesorilor, nu se pot concentra în cadrul activităților și nu își îndeplinesc sarcinile la cursuri, neajunsuri ce pot avea consecințe negative asupra adaptării la cerințele școlare și care pot cauza alte probleme, precum absenteismul și abandonul.
Bibliografie
Macovei, E., asistent universitar, UST, Factori de risc în dezvoltarea competențelor socioemoționale ale studenților, CZU: [37.015.3+159.922.7]:378, ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/255-260_4.pdf