Experimentul de laborator în școlile fără laborator de chimie

Studierea chimiei reprezintă o dificultate pentru mulți elevi. Unul din factorii existenței repulsiilor față de această disciplină îl reprezintă inexistența unui laborator sau a materialelor (substanțe, ustensile, aparatură, echipamente) cu care s-ar putea realiza experimente. Atât elevii de clase gimnaziale, dar și cei de la ciclul liceal prezintă o atenție ridicată la desfășurarea unor experimente fie ele spectaculoase sau mai puțin spectaculoase.

Experimentele pot fi clasificate în funcție de mai mulți factori. În funcție de participarea elevilor la experiment întâlnim:

1. Experimente demonstrative. Aceste experimente sunt realizate de cadrul didactic sau de un grup de elevi desemnat cu acest scop. Avantajul acestui tip de experiment îl reprezintă resursa materială, deoarece nu se consumă substanțe pentru mai multe persoane, se folosește o singură instalație/aparat. Limitările sunt imposibilitatea dezvoltării competențelor psihomotrii ale elevilor, observațiile experimentale se realizează la nivel de clasă. De obicei acest tip de experiment este realizat în cazurile în care experimentul este periculos pentru elevi, deoarece include folosirea sau obținerea unor substanțe extrem de toxice, reacții din care se degajă o cantitate mare de căldură, experimente care folosesc o instalație sau un aparat complex (unic în laborator).

2. Experimente frontale. Realizarea acestor experimente se face fie individual, fie pe grupe de elevi. Acest experiment este des utilizat datorită accesului elevului direct la sursa de informare. Folosind propriile deprinderi, elevii realizează experimente identice, sau diferite, dar care au același obiectiv putând la final să compare rezultatele care trebuie să fie aproximativ identice datorită erorilor umane. Limitările acestui tip de experiment l-ar putea constitui cantitatea mare de substanțe, ustensile și pentru profesor este greu de urmărit un număr mare de experimente desfășurate simultan. Aceste experimente se folosesc și în cazul evaluărilor practice individuale.

Mai jos sunt redate două exemple de experimente care nu necesită un laborator de chimie foarte bine dotat sau chiar existența acestuia.

Experiment 1. Indicatorul acido-bazic de varză roșie. Acest experiment se poate realiza demonstrativ, frontal individual sau pe grupe sau ca temă  de cercetare individuală acasă.

Se extrag antocienii din varza roșie folosind 500 mL apă fierbinte în care se pune o varză roșie mică tăiată în bucăți cât mai mici. După 5 minute se filtrează conținutul și se folosește filtratul mai departe. În pahare de plastic transparente numerotate de la 1 la n se introduc cantități mici (1-2 g / 1-2 mL) din diverse substanțe uzuale la alegere: înălbitor de haine – clor, vin, oțet, zeamă de lămâie, sucuri carbogazoase, apă carbogazoasă (minerală), bicarbonat de sodiu, bicarbonat de amoniu, soluție de detergent, săpun, soluție de sodă caustică etc. Notați observațiile experimentale și scrieți concluziile acestui experiment.

Experiment 2. Factorii care influențează dizolvarea. Acest experiment este realizat pe grupe de elevi.

a. Influența temperaturii. În două pahare de plastic transparente se adaugă cantități egale de apă rece și apă caldă. În fiecare pahar se adaugă 2-3 picături de cerneală/colorant alimentar. Se observă diferențele și se notează concluzia.

b. Influența agitării componentelor soluției. În două pahare de plastic transparente se  adaugă același volum de apă cu aceeași temperatură. În fiecare pahar se adaugă 2-3 picături de cerneală/colorant alimentar, unul dintre pahare se amestecă cu o linguriță, iar cel de-al doilea este lăsat neagitat. Se observă diferențele și se notează concluzia.

c. Influența dimensiunii particulelor dizolvatului. În două pahare din plastic transparente se adaugă aceeași cantitate de apă cu aceeași temperatură. În primul pahar se adaugă un cub de zahăr, iar în al doilea se adaugă zahăr pudră, se observă diferențele și se notează concluzia.

Bibliografie:
Fătu S. , Jinga I. – Învațarea eficientă a conceptelor de chimie. Editura Corint, București, 1997.
Ionescu M. , Radu I. – Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.

 

prof. Marinela Șuică

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/marinela.suica

Articole asemănătoare