Educația, înțelegând prin aceasta sistemul de învățământ de stat sau privat și familia, reprezintă primul pas spre raportarea copilului la mai multe noțiuni integrate: noțiunea de familie, lume, comunitate, univers, înțelegere, comunicare, colaborare, acceptare, dezvoltare etc.
De la noțiunea de educație în sine, ne îndreptăm atenția spre mijloacele cu ajutorul cărora se poate face și modul de abordare a acesteia în cadrul școlii.
Evident, educația tradițională este cea la care apelăm de fiecare dată când facem cunoștință cu personalitatea copiilor, cu sfera lor de interes, cu aptitudinile lor, când le facem cunoștință cu noi-profesorii, stilul nostru de lucru, cu cerințele noastre. De cele mai multe ori, educația tradițională face față probelor și exigențelor prin care elevii ne testează abilitățile de dascăl la clasă.
Totuși, evoluția fiind inevitabilă, noile device-uri furnizate de tehnologie – telefonul mobil cu aplicațiile necesare, tableta, laptop-ul, calculatorul – treptat, își fac tot mai mult loc în viața oamenilor și a școlii în ultimii ani. Elevii sunt cei care cer modernizarea acestui sector, elevii sunt, în timpurile noi, și noii promotori ai unei educații bazate pe integrarea noului, a educației bazate pe înțelegerea, din mers, a evoluției lumii.
Educația însăși, propunând ideea de deschidere asupra universului înconjurător și a noilor confruntări, trebuie să stea în conexiune cu lumea modernă, în plină dezvoltare, în rapidă schimbare.
Era digitală determină nașterea unui nou fenomen educațional, acela în care tehnologiile informatice ne oferă o nouă perspectivă – învățământul online, noțiunea de e-learning în care procesul de învățare nu merge doar într-o direcție, de la profesor la elev, ci elevul însuși este în centrul procesului de predare-învățare în școală. Lecțiile interactive sunt prima noutate în procesul de predare-învățare. Acestea nu exclud pregătirea profesorului – online sau offline, nu exclud pedagogia, nu exclud abordarea subtilă a unui subiect mai complex, nu exclud nici măcar monologul. Lecțiile interactive sunt modalitatea cea mai atractivă de a face școală, de a face chiar educație – în sensul propriu al cuvântului, mai ales în situația actuală, a pandemiei de COVID-19. Aceste lecții se definesc prin colaborare – prezentare, participare, explicație, interacțiune, anticipare, implicare. Învățarea interactivă prin formule specializate de tip e-learning implică un proces de adaptare la sistemul de alfabetizare electronică a tuturor celor care doresc să fie în pas cu ultimele noutăți, să-și updateze comportamentul profesional. Profesorii înșiși pot fi instruiți în acest domeniu, pot participa la cursuri specializate pentru a putea realiza un învățământ ajutat de platformelor online, fie că este vorba de învățământul preuniversitar, fie că vorbim despre învățământul superior.
Platforme precum Microsoft Teams, Google Classroom, Edmondo, Easyclass, aplicația Zoom (sau chiar Whatsapp pentru un grup mai restrâns) oferă posibilități de interacțiune multiple – profesorii și elevii pot interacționa în timp real, gratuit, folosind sistemul audio-video, tabla interactivă, având posibilitatea de a salva, de a înregistra informațiile transmise pentru a putea fi vizionate și în alt moment de către cei care nu au putut fi prezenți la o anumită oră, lecțiile se pot programa și anunța din timp pe un calendar aferent. De asemenea, profesorul poate pregăti lecțiile pe o platformă sau într-un anumit format (Power-Point Presentation, spre exemplu) și transmite clasei de elevi informațiile salvate pe desktop. Se poate folosi un site sau un link pentru a prezenta informații pe platforma pe care lucrează de obicei.
Referitor la noua personalitate a omului în această eră predominant informațională, aceasta a suferit de asemenea mari modificări – de la ceea ce înseamnă moralitate, comportament, atitudine față de ceilalți membri ai societății, până la viziunea asupra vieții, lumii și nevoia de ascensiune spre un viitor tehnologizat sau nu.
O altă fațetă a noii situații în care ne aflăm (izolarea din cauza COVID-19) este faptul că sunt realmente implicați și părinții (la clasele primare, mai ales) în procesul de învățare, prin asistența pe care o acordă propriilor copii. Avantajul acestei „asistențe” este mai marea apropiere a părinților de copii, înțelegerea nevoilor lor educaționale și nu numai.
Revenind la școală, modul de predare-învățare tradițional trebuie să se împletească, în ceea ce privește abordarea, cu cel modern. Omul, educatorul, trebuie să aibă rolul de reglator al viziunii copiilor asupra vieții, asupra modului de înțelegere a relațiilor sociale pe care, în orice context – tradițional sau informațional/tehnologizat – trebuie să le perceapă ca făcând parte din Umanitate, din legături interumane construite pe comunicarea face-to-face și accentul pe înțelegere reciprocă, compasiune, nevoia de comunicare, sentimente pe care tehnologia nu trebuie să le anuleze.
Oamenii educației trebuie să fie persoane proactive, creative și să cultive relațiile interumane, sociale corecte, iar clasa, lecțiile, procesul didactic să includă și să promoveze ambele valențe – tradițional-modern.
Din punct de vedere al procesului didactic, metodele prin care, în cadrul orelor de studiu, se face asimilarea de noi noțiuni, concepte și realități, trebuie să fie cât mai accesibile, versatile. Acestea trebuie să fie, în același timp, realizate într-un sistem educațional integrat, pornind de la un concept adaptat la nou, un concept modern, mult mai agil, mai prezent în viața elevilor, studenților, cadrelor didactice și mai puțin rigid decât cel actual.