Ergonomia clasei de elevi și valențele ei educative

Educația, ca factor primar de dezvoltare a personalității umane, se referă instruirea organizată, dirijată, având la bază o serie de obiective clare și a căror finalitate este reprezentată de formarea unor competențe. În spațiul școlar, există documente reglatoare (programe școlare, planificări, planuri-cadru etc.), instrumente (auxiliare, manuale) și chiar resursă umană specializată (profesori de matematică, TIC, psihologie etc.) care să asigure atingerea acestor obiective. Din cele expuse, putem spune că procesul instructiv-educativ este un soi de program bine pus la punct, bazat pe date științifice, ale cărui rezultate apar fără excepție.
Totuși, realitatea este alta: în multe situații, ele nu apar.

Factorii care împiedică atingerea obiectivelor educaționale sunt foarte mulți: de la condiții materiale și aspecte de ordin socio-cultural, până la strategii de predare ineficiente și management inadecvat. Atenția specialiștilor din domeniul psihopedagogiei s-a centrat din plin pe primele două categorii, ultimele fiind ușor neglijate, în special managementul clasei.

La nivelul teoriei științifice, managementul clasei apare ca un domeniu al științelor educației, care implică coordonarea și gestionarea grupului de elevi în vederea atingerii obiectivelor educaționale. Învățătorul sau profesorul este managerul, respectiv cel care are grijă, pe lângă instruirea cognitivă, și de cea socio-relațională.

„Managerierea” unei clase se realizează pe mai multe dimensiuni: ergonomică, socială, normativă, inovatoare, etc. În literatura de specialitate, regăsim foarte puține amănunte despre importanța dimensiunii ergonomice în obținerea succesului educațional. Aceasta începe cu modul în care arată, din punct de vedere estetic, clasa. Elevii pășesc într-un spațiu fizic sau virtual (în prezent) care trebuie personalizat și adaptat nivelului de vârstă a elevului, preferințelor lui, preocupărilor și hobby-urilor sale, etc. De cele mai multe ori, ei pășesc în clase unde simt că nu au nimic în comun cu ambianța (spre ex. fluturași, floricele, alfabet în clasele elevilor de liceu), unde nu se regăsesc. Deși pare un detaliu minor și nesemnificativ, la nivel inconștient mediul în care o persoană își desfășoară activitatea își pune amprenta asupra muncii sale.

Clasele decorate inadecvat nivelului de vârstă a elevilor generează comportamente inadecvate la aceștia, cum ar fi regresii comportamentale – spre exemplu, elevul de liceu se comportă ca un elev de ciclul primar.

Mediul nu se referă doar la decor, ci și la piese ce compun și intervin în actul de predare-învățare. Mobilierul este un element caracteristic dimensiunii ergonomice a clasei de elevi. Tipul de mobilier utilizat în cadrul unei ore poate susține sau, dimpotrivă, îngreuna procesul instructiv-educativ. Dacă, de exemplu, obiectivele pe care ni le-am stabilit în ora respectivă, se vor a fi realizate prin interacțiunea dintre elevi, vom avea grijă să așezăm băncile astfel încât copiii să poată interacționa realmente. Dispunerea băncilor în semicerc este o alegere fericită în astfel de situații. Dacă scopul principal vizează evaluarea individuală, vom alege dispunerea băncilor în coloane.

Cultura clasei este și ea un element important când vine vorba de atingerea obiectivelor educaționale. Fiecare clasă dezvoltă propria sa cultură. Aceasta vine cu norme specifice. Ele influențează, în mod direct, implicarea elevilor în sarcinile școlare. De exemplu, dacă una dintre normele agreate de clasă încurajează nerealizarea temelor pentru acasă, atunci o parte a procesului instructiv-educativ, respectiv exersarea și consolidarea celor învățate, este afectată. Eforturile managerului vor fi direcționate în construirea unei culturi pro-școală, care să încurajeze aderarea la valorile specifice educației. Stabilirea unui nume pentru clasă (spre ex. „matematicienii atomici”) sau a unui Motto (spre ex. „azi învățăm, mâine câștigăm”) sunt mici artificii prin care învățătorul/ profesorul poate pune bazele unei astfel de culturi.

Instruirea nu se poate reduce doar la tehnici de predare și conținuturi. Ea este alcătuită dintr-un ansamblu de factori și contexte, care doar împreună au efect. Deși pare nesemnificativ, ambientul cântărește enorm în ceea ce privește atingerea obiectivelor unei ore. Deci, ce schimbări vei face în ambientul clasei la care ești manager?

Bibliografie
1. Băban A., (2009). Consiliere educațională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere. Cluj: Asociația de științe cognitive din România.
2. Cosmovici, A., (2005), Psihologie generală, Iași: Polirom.
3. Cristea. C.G., (2008), Pedagogie generală, București: Didactica și Pedagogica.
4. Cucoș, C. (2014), Pedagogie, Iași: Polirom.
5. Jigău, M., (2007), Consilierea carierei. Compendiu de metode și tehnici, București: Sigma.

 

prof. Elena-Kassandra Popa

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/elena.popa11

Articole asemănătoare