Uneori, o călătorie schimbă o perspectivă. O perspectivă schimbă o practică. O practică schimbă o clasă. Iar multe schimbări mici pot transforma o școală. Dacă ar fi să spun povestea Erasmus+ a Școlii Gimnaziale Viișoara într-o singură frază, aceasta ar fi: am plecat pentru a învăța și ne-am întors pentru a schimba.
În 2021, imediat după perioada dificilă a pandemiei, am pornit la drum în Erasmus+. Eram o școală din mediul rural, cu elevi diferiți, cu nevoi diferite, cu provocări pe care le cunoșteam foarte bine. Aveam însă și o întrebare pe care, poate, nu o rosteam cu voce tare: Oare Europa este și pentru copiii noștri? Oare o școală dintr-un sat poate avea un loc într-o Europă a mobilității, a tehnologiei, a inovației și a oportunităților?
Astăzi, știu răspunsul. Da. Europa poate începe chiar din propria noastră sală de clasă.
Ca profesor de istorie, am înțeles încă de la primele experiențe Erasmus+ că educația nu se termină la granițele țării și nici la ultima pagină a manualului. Cursurile de formare mi-au oferit metode și instrumente noi, dar, poate mai important, mi-au oferit curajul de a încerca. Job-shadowing-ul m-a învățat să observ, să compar și să mă întreb ce putem face diferit la Viișoara.
Iar ca director al școlii, Erasmus+ m-a schimbat într-un mod și mai profund. Am început să privesc școala nu doar ca pe o instituție care trebuie să funcționeze bine, ci ca pe o comunitate care poate evolua. Am învățat că o echipă se construiește și prin încredere, că o idee bună trebuie împărtășită și că o experiență individuală capătă adevărata ei valoare abia atunci când produce schimbare pentru ceilalți.
În calitate de coordonator al activităților din cadrul Acreditării Erasmus+ (2020-1-RO01-KA120-SCH-095551), am descoperit și o altă lecție esențială: o mobilitate nu se termină atunci când avionul aterizează acasă. Atunci începe, de fapt, adevărata ei călătorie. O idee descoperită la Barcelona ajunge într-o sală de clasă din Viișoara. O metodă văzută la Roma este adaptată de un profesor pentru elevii săi. O experiență de la Budapesta sau Cracovia devine punctul de plecare pentru o activitate nouă. Un curs despre tehnologie și inteligență artificială generează discuții între colegi. Iar ceea ce un profesor a învățat devine, treptat, experiența întregii școli. Aceasta este, pentru mine, adevărata valoare a programului Erasmus+. Am văzut-o în povestea profesorilor noștri. Unii au plecat cu emoții, poate chiar cu teamă. S-au întors cu idei, cu instrumente noi și cu mai multă încredere. Au început să folosească alte metode, alte aplicații, alte modalități de a-i implica pe elevi. Și, foarte important, nu au păstrat ceea ce au învățat doar pentru ei.
Un exemplu simplu spune foarte mult. În urma unui curs de formare la Barcelona, o colegă a descoperit platforma Blooket. S-a întors la școală, a încercat-o la orele de limba engleză și a observat cum o activitate obișnuită se poate transforma într-o experiență în care elevii participă cu entuziasm. Apoi a prezentat instrumentul și colegilor. O idee a plecat din Europa, a ajuns într-o clasă din Viișoara și, de acolo, a început să circule din nou, de la un profesor la altul. Poate părea un lucru mic.
Dar eu cred că schimbarea unei școli este făcută tocmai din astfel de lucruri mici. Uneori, însă, ideile Erasmus+ au prins forme pe care nici noi nu le-am fi anticipat. Așa s-a născut Clubul de Robotică RoboCloud. Profesorii care au participat la cursuri dedicate roboticii și programării s-au întors cu idei noi. Elevii au devenit curioși. Curiozitatea s-a transformat în întrebări, iar întrebările în proiecte.
Unul dintre elevii noștri a trecut de la „Cum funcționează?” la „Hai să construim noi!”. A devenit elev mentor și a contribuit la realizarea proiectului ,,EcoSense Smart System”, lucrând cu senzori și programare. Roboții creați de elevii noștri au ajuns apoi la etapa națională a Concursului „Made for Europe”, în 2026.
Pentru mine, ca director al unei școli rurale, acesta este unul dintre momentele în care înțeleg cel mai clar ce înseamnă programul Erasmus+. Nu este doar despre a merge în alte țări. Este despre a-i face pe copii să creadă că POT. Pot să învețe. Pot să creeze. Pot să vorbească în limba engleză. Pot să intre într-o școală din Polonia și să se prezinte cu încredere. Pot să descopere o altă cultură și să vorbească despre propria lor comunitate. Pot să privească un robot și să nu se întrebe doar cine l-a construit, ci să spună: „Poate îl construim și noi.”
Am văzut acest curaj și în ochii elevilor care au participat la mobilități. La Saint Calais, Budapesta și Cracovia, elevii noștri au intrat în contact cu colegi din Franța, Ungaria și Polonia, au participat la ore și activități, au schimbat povești și au descoperit că diferențele dintre noi sunt adesea mai mici decât ne imaginăm. Au înțeles că limba engleză nu este doar o disciplină școlară, ci o punte către oameni. Au vizitat locuri care le-au vorbit despre istorie, memorie, libertate și pace. Și s-au întors acasă nu doar cu fotografii, ci cu o perspectivă mai largă asupra lumii.
Poate că acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poate face o școală pentru un copil: să-i lărgească lumea.
În acești ani, am avut 12 fluxuri de formare, 3 mobilități de job-shadowing și 3 fluxuri pentru elevi, cu 28 de elevi participanți. Dar, dacă mă întrebați ce înseamnă aceste cifre pentru mine, nu vă voi răspunde cu statistici. Voi vorbi despre oameni.
Despre un profesor care s-a întors cu o idee.
Despre un elev care s-a întors cu mai multă încredere.
Despre un coleg care a avut curajul să încerce ceva nou.
Despre o echipă care a învățat să colaboreze.
Despre o școală care a început să privească mai departe.
Și poate că acesta este cel mai important impact al Acreditării Erasmus+ asupra instituției noastre: ne-a schimbat cultura școlii. Astăzi vorbim mai mult despre colaborare, incluziune, inovare, tehnologie, cetățenie europeană și oportunități. Nu pentru că sunt simple cuvinte frumoase într-un proiect, ci pentru că au devenit parte din experiența noastră. Pentru o școală rurală, fiecare oportunitate contează. Poate chiar mai mult. Pentru că atunci când un copil pleacă pentru prima dată din țară, când intră într-o școală europeană, când vorbește în engleză cu un alt copil, când își prezintă școala și comunitatea, se produce ceva ce nu poate fi măsurat ușor într-un tabel. Se schimbă imaginea pe care o are despre sine. Și, uneori, se schimbă imaginea pe care o are despre propriul viitor.
De aceea, după cinci ani de Acreditare Erasmus+, nu mai privesc Europa ca pe un loc îndepărtat. Pentru noi, Europa nu mai este doar o destinație. Este o experiență, o relație, o comunitate de învățare. Iar Viișoara nu mai privește Europa de la distanță. Învață împreună cu ea.
Am pornit cu emoții și întrebări. Am descoperit oameni, școli, idei și noi posibilități. Am adus aceste experiențe acasă și le-am transformat, pas cu pas, în lecții, proiecte, activități, parteneriate și curaj. Astăzi, când mă uit în urmă, cred că cea mai importantă schimbare nu este în numărul de mobilități, de cursuri sau de țări. Este în felul în care ne privim pe noi înșine. Am devenit o școală care spune mai des: DA, PUTEM!
Putem să învățăm.
Putem să ne schimbăm.
Putem să oferim copiilor noștri șanse mai mari.
Putem să aducem Europa mai aproape de comunitatea noastră.
Și cred cu tărie că nu există școli prea mici pentru visuri mari și nici copii prea departe de Europa. Acreditarea Erasmus+ nu ne-a schimbat doar destinațiile. Ne-a schimbat direcția.
Iar dacă această poveste a început cu o călătorie, ea continuă în fiecare zi, aici, la Viișoara, în sălile noastre de clasă, în ochii profesorilor și ai copiilor noștri. Pentru că, în fond, aceasta este povestea Erasmus+ a Școlii Gimnaziale Viișoara: Învățăm. Călătorim. Ne schimbăm. Împreună.