Utilizarea ecranelor digitale în perioada preșcolară reprezintă un fenomen tot mai prezent, determinat de accesul facil la tehnologie și de schimbările survenite în stilul de viată al familiilor contemporane. Dispozitivele digitale, precum televizorul, telefonul mobil, tableta sau computerul, sunt utilizate frecvent ca mijloace de divertisment sau de calmare a copilului sau chiar ca suport educațional.
Prezentul studiu de specialitate are ca obiectiv evidențierea efectelor utilizării ecranelor asupra principalelor dimensiuni ale dezvoltării copilului preșcolar: cognitivă, lingvistică, socio-emoțională și fizică. Literatura de specialitate subliniază faptul că vârsta preșcolară este o etapă esențială pentru formarea funcțiilor psihice de bază, pentru dezvoltarea limbajului și pentru construirea relațiilor sociale, procese care necesită interacțiune directă, joc activ și comunicare verbală constantă. Rezultatele studiilor analizate indică faptul că utilizarea excesivă și nesupravegheată a ecranelor poate avea efecte negative semnificativ.
La nivel cognitiv, se observă scăderea capacității de concentrare și dificultăți în menținerea atenției pe activități care nu implică stimulare vizuală rapidă. Din punct de vedere al stimulării limbajului, expunerea îndelungată la ecrane este asociată cu reducerea interacțiunilor verbale cu adulții, ceea ce poate conduce la întârzierea vocabularului și la dificultăți de exprimare coerentă. În plan socio-emoțional, copiii care petrec mult timp în fața ecranelor pot manifesta dificultăți de relaționare, comportamente impulsive, scăderea empatiei și toleranță redusă la frustrare. De asemenea, din perspectiva dezvoltării fizice, utilizarea excesivă a ecranelor favorizează sedentarismul, tulburările de somn și apariția unor probleme de sănătate precum obezitatea infantila sau oboseala oculară.
Studiu de caz – impactul utilizării ecranelor
Context: Grupa mare (5–6 ani), 18 copii.
Observații: Copiii care petreceau mai mult de 2 ore zilnic în fața ecranelor prezentau dificultăți de concentrare, tendință de izolare și oboseală accentuată în timpul activităților.
Intervenție: S-a introdus activități interactive, jocuri de mișcare și s-a colaborat cu părinții pentru reducerea timpului petrecut în fața ecranelor.
Rezultate: S-a observat îmbunătățirea atenției, a comportamentului social și a participării active la activități.
Pe de altă parte, literatura de specialitate evidențiază faptul că utilizarea moderată și controlată a ecranelor, însoțită de conținut educațional adecvat vârstei poate avea și efecte benefice. Aplicațiile educaționale interactive pot contribui la dezvoltarea unor abilități cognitive de bază, precum recunoașterea formelor, culorilor sau sunetelor și pot susține procesul de învățare atunci când sunt integrate armonios în activitățile educative.
În concluzie, impactul utilizării ecranelor asupra copilului preșcolar este unul complex, depinzând de durata expunerii, tipul de conținut și implicarea adultului în medierea experienței digitale. Rolul familiei și al educatorului este esențial în stabilirea unor limite clare, în selectarea conținutului potrivit și în promovarea unui echilibru între activitățile digitale, jocul liber, mișcarea și interacțiunea directă, condiții necesare pentru asigurarea unei dezvoltări armonioase și sănătoase a copilului.
Bibliografie
• Doman, M.E. (2024). Impactul utilizării aplicațiilor educaționale digitale asupra elevilor de clasa pregătitoare. Revista de Pedagogie Digitală, 3(1) 15-23. București: Institutul pentru Educație. https://doi.org/10.61071/RPD.2493
• Dumitru, I. Al. (2016). Dezvoltarea copilului mic. București: Editura Didactică și Pedagogică.
• Neagu, A. (2018). Psihologia vârstelor. Iași: Editura Polirom.
• Piaget, J. (2005). Psihologia copilului. București: Editura Didactică și Pedagogic
• Vîgotski, L. S. (2011). Gândire și limbaj. București: Editura Didactică și Pedagogică.
• Mihăilă-Popa, V. (2023). Dezvoltarea în copilăria timpurie: Influența tehnologiilor digitale asupra proceselor și mecanismelor psihice. Revista de Pedagogie Digitală, 2(1) 33-45. București: Institutul pentru Educație. https://doi.org/10.61071/RPD.2391