Adolescenții sunt victime ale efectelor negative ale stresului. Mai mult, numărul adolescenților ce resimt aceste efecte negative ale stresului se află în continua creştere. Cauzele stresului la această vârstă se află în mediul primar al copilului: şcoală, familie, prieteni. Un număr crescut de copii se confruntă cu probleme legate de violenţă la școală, presiunea grupului de prieteni, presiunea de a avea note bune la școală, implicarea în activităţi extracurriculare etc. În funcție de interpretările pe care elevii le conferă acestor cerințe, ei pot dezvolta distres emoțional.
Fiecare elev experiențiază stresul la un moment dat, de-a lungul școlarizării sale. În lipsa mecanismelor de coping la stres, elevul poate intra în viața adultă fără să fi dobândit instrumentele necesare pentru a face față complexității vieții.
Pentru a face faţă situaţiilor stresante, elevul are nevoie să îşi recunoască gândurile, emoţiile şi modificările fiziologice care apar în timpul stresului. Odată identificate acestea, elevul este ajutat să facă o analiză a lor, să identifice disfuncţionalitatea/caracterul lor dezadaptativ.
În același timp, elevul poate prezenta ce gânduri sau emoții dorește să aibă într-o situație dată pentru a se simți bine. Un exercițiu pentru identificarea gândurilor și emoțiilor dezadaptative din timpul stresului și transformarea lor în gânduri și emoții adaptative este jocul „Termometrul”.
Obiectivele programului
Programul urmărește:
- Să identifice potențiali stresori la care sunt expuși copiii în mediul educațional
- Să construiască activități pentru identificarea și reducerea stresului la elevi
- Să folosească la clasă activități pentru identificarea și reducerea stresului la elevi
Caracteristicile specifice adolescenților
Adolescenţii dețin concepte care nu rareori sunt diferite de cele ale adulţilor. Nu se pot realiza afirmații general valabile pentru toți adolescenții. Totuși, se pot lua în considerare o serie de concepte mai des întâlnite la aceștia:
a) Tind să fie extrem de egocentrici şi să considere că lumea ESTE exact aşa cum consideră ei. Aceasta pentru că nu au suficientă experiență de viață pentru a înțelege sau aprecia corect punctele de vedere care diferă de cele ale lor.
b) Sunt nesiguri în privința propriilor deprinderi şi abilităţi, însă încearcă cu disperare să ascundă aceste dovezi de nesiguranță. Băieții tind să se ascundă în spatele unor măști de bravadă, de macho, în timp ce fetele încearcă să îşi continue viața refuzând să recunoască existența vreunor dificultăți.
c) Sunt foarte sensibili şi uşor de rănit datorită centrării excesive asupra sinelui. Cea mai simplă privire sau primul cuvânt greşit pot avea un efect negativ major asupra încrederii în sine.
d) Din moment ce nu au o idee clară asupra a cine sunt cu adevărat, încearcă să se definească prin grupul (grupurile) la care aparțin. În plus, se definesc în funcție de modalitatea în care sunt priviți şi percepuți de ceilalți.
e) Tind să experiențieze o gamă foarte largă de emoții, trecând într-un timp foarte scurt de la emoții de exaltare la depresie şi din nou la exaltare. Însă predicția momentului sau a desfășurării unor asemenea stări este adesea dificilă.
f) Sunt constant îngrijorați în privința faptului că seamănă prea mult cu ceilalți, astfel că se luptă în continuu pentru a obține o imagine şi un set de idei proprii. Totodată, nu suportă să fie prea unici sau prea diferiți de ceilalți.
g) Le este rușine cu proprii părinți, însă totodată depind foarte mult de aceștia. Foarte mulți experimentează o anxietate socială şi consideră că este mai uşor să evite contactul cu ceilalți, chiar dacă prin aceasta renunță la unele activități plăcute.
h) Tind să idealizeze prea mult şi să piardă mult timp gândindu-se la „ceea ce ar trebui să fie” decât la „ceea ce este”. Astfel apar expectanțe nerealiste relativ la sine şi ceilalți.
Strategiile de coping
Strategiile de coping sunt strategiile pe care copiii le folosesc pentru a face față cu succes situațiilor în care se simt stresați, pentru a se „apăra” de gândurile care le provoacă emoții negative. Aceste strategii îi ajută să facă față cu succes provocărilor, de orice natură, motiv pentru care este de preferat ca un copil să beneficieze de o gamă cât mai variată de strategii de coping.
Acestea pot fi atât active, cât și pasive. Coping-ul activ se referă la abilitatea elevului de a controla consecințele unei situații prin performanța mentală sau fizică. Coping-ul pasiv indică faptul că persoana nu are niciun control asupra consecințelor.
Programul EREC
Un program EREC (Educație Rațional-Emotivă și Comportamentală) este format din secvențe modulare de educație psihologică care urmăresc dezvoltarea la elevi a unor abilități cognitive şi comportamentale care să-i facă mai productivi şi, în același timp, mai fericiți. La origini, a fost proiectat ca un program de optimizare a sănătății mentale prin consiliere în grup; cu toate acestea, el poate fi la fel de eficient atunci când, după o prealabilă adaptare, este utilizat în terapia individuală a copiilor, adolescenților sau chiar a adulților.
Analizând diversitatea şi gravitatea problemelor cu care se confruntă elevii în şcoli, trebuie să fim de acord că implementarea unor asemenea programe a devenit astăzi mai necesară decât oricând.