Muzica este prezentă în viaţa noastră, a fiecăruia, din momentul în care vedem lumina zilei până la trecerea în nefiinţă. Întreg universul vibrează şi funcţionează pe baza unei armonii perfecte şi dinainte stabilite. Cu alte cuvinte, totul în jurul nostru este muzică, iar în ceea ce privește omul, muzica nu doar că îl însoțește în toate etapele vieţii, ci „este graiul în care se oglindesc fără putinţă de prefăcătorie, însuşirile sufleteşti”, după cum spunea George Enescu. Astfel muzica devine pentru om un mod de a-şi exterioriza trăirile, sentimentele, credinţele şi atitudinile faţă de diferite aspecte ale vieţii.
În acest sens, este oarecum firesc şi recomandabil ca educaţia muzicală, mai ales în şcolile de masă, să se axeze pe cântec şi dans. La orele de educație muzicală, elevul nu doar se va relaxa şi se va simţi bine, ci se va familiariza cu o paletă vastă de genuri muzicale, ajungând să cunoască diferiţi compozitori, să asculte muzică bună şi să emită judecăţi de valoare asupra cântecelor abordate, însuşindu-şi în cele din urmă genul care îi place cel mai mult. Cum ne putem aştepta ca un om să asculte sau să interpreteze muzică valoroasă din punct de vedere estetic, dacă în copilărie, sau în cazul nostru în şcoală nu a fost învăţat să facă acest lucru, dacă nu i-a fost arătat încă de mic ce înseamnă frumosul? Desigur, el va fi tentat să ia de bună orice piesă muzicală apărută şi promovată în mass-media fără a emite în prealabil judecăţi de valoare asupra ei, sau va fi atras de spiritul de turmă – dacă şi ceilalţi ascultă acelaşi tip de muzică, înseamnă că este unul bun, iar ca să nu fiu diferit de ei şi, în cel mai rău caz, marginalizat, îmi place şi mie acelaşi gen.
Despre dans, ca mijloc de educaţie muzicală, se poate spune că valorifică în egală măsură toate aspectele pe care le cuprinde. Specificul melodic cultivă elevului gustul pentru muzica valoroasă din punct de vedere estetic şi îl familiarizează cu stiluri variate şi diferiţi compozitori. Tot din categoria muzicală, se pune accent pe ritm şi pe toate elementele ce ţin de acesta. Sub aspect coregrafic, elementele de dans şi figurile abordate se reflectă mai ales în dezvoltarea armonioasă a fizicului elevului şi în mişcările agile şi graţioase, iar domeniul literar care se poate manifesta uneori şi în dans are rolul de a ordona într-un anumit fel paşii, anticipând mişcarea următoare, de exemplu la dansul popular strigăturile ca Bate, bade, pintenii…, făcând referire la o figură coregrafică, sau Frunză verde lobodă/ Lasă fata slobodă, rostită înainte de realizarea propriu-zisă a elementului coregrafic.
Educația muzicală prin cântec și dans își demonstrează actualitatea și prin faptul că deşi sistemul de învăţământ din ţara noastră acordă doar o atenţie nesemnificativă orelor de educaţie muzicală, totuşi majoritatea activităţilor extracurriculare ce au loc în şcoli sunt cele bazate pe cântec şi dans. Acest lucru poate părea oarecum ciudat, dar şi amuzant în acelaşi timp, cum o disciplină la care i se acordă o atât de puţină atenţie în planul cadru, reuşeşte să fie baza atâtor manifestări extraşcolare şi extracurriculare.
Printre obiectivele urmărite de educaţia muzicală în întregul ei se numără: dezvoltarea dragostei şi a interesului elevilor pentru această artă, formarea gustului estetico-muzical, dezvoltarea auzului muzical – ca mijloc de interpretare practică a muzicii vocale – formarea deprinderilor necesare studierii muzicii în mod practic, însuşirea cunoştinţelor necesare înţelegerii şi realizării practice a muzicii, promovarea unui mod plăcut şi util de exprimare a sentimentelor şi trăirilor interioare, stimularea gândirii şi a psihicului şi nu în ultimul rând pregătirea elevului pentru anumite situaţii cu care va avea de a face în societate şi în viaţa de zi cu zi.
Educația muzicală se realizează în școli prin intermediul: lecţiei de muzică, ansamblului coral, audiţiilor muzicale, jocurilor muzicale, participării organizate la concerte, concursurilor muzicale, serbărilor şcolare, formaţiilor muzicale şi de dansuri şi cercurilor muzicale, atât cele de interpretare, cât şi cele de creaţie.
În ceea ce priveşte jocul muzical ca mijloc de realizare a educaţiei muzicale, acesta dezvoltă auzul muzical, memoria, simţul ritmic, vocea, etc. în funcţie de ceea ce se urmăreşte a fi învăţat sau consolidat. El facilitează apropierea elevilor de muzică, pe o cale proprie vârstei lor.
Prin intermediul audiţiei, elevii iau contact direct cu arta sunetelor. În şcoală, audiţia organizată formează şi dezvoltă copiilor deprinderea de a asculta conştient precum şi capacitatea de a înţelege mesajul muzical. Elevii prezintă un viu interes pentru ascultarea diferitelor surse sonore din mediul ambiant şi pentru audierea unor genuri muzicale specifice muzicii populare, culte şi uşoare cu care sunt familiarizaţi prin intermediul emisiunilor de radio și de televiziune în special, dar și prin canalele de maketing muzical din mediul virtual.
Participarea activă a elevilor la ansamblul coral al şcolii generează o serie de beneficii cum ar fi: eficacitatea muncii în echipă, dezvoltarea comunicării non-verbale, menţinerea sentimentului de apartenenţă la un grup care nu ţine cont nici de starea materială, nici de etnia elevului, acceptarea diferenţelor şi similitudinilor dintre ei, valorificarea valorilor interculturale, etc.
De obicei, în şcolile de masă, cel mai utilizat mod de realizare a educaţiei muzicale este cântecul, deoarece se ştie că muzica vocală este cea mai apropiată de specificul copilăriei şi prima cu care ia contact orice om.
Cântecul este mijlocul prin care se realizează cea mai mare parte dintre sarcinile educației. Datorită conținutului lor foarte variat, cântecele dezvoltă dragostea copiilor pentru familie, pentru ținutul natal, natură, patrie, etc.. În activitățile de cânt, copiii sunt deprinși de timpuriu să asculte muzică, să manifeste interes pentru ea, li se formează unele priceperi și deprinderi elementare de a cânta în colectiv și individual și li se dezvoltă vocea și auzul muzical, simțul melodic precum și cel ritmic.
Muzica este mai uşor înţeleasă atunci când este combinată cu mişcarea, sub forma dansului care, dacă se încadrează în sfera folclorică, poate fi însoţit şi de text cântat sau scandat.
Textul scandat ce însoţeşte dansul popular are menirea de a anticipa sau de a indica elementele şi figurile coregrafice ce urmează a fi executate în timpul dansului. Eugenia Cernea, în “Folclor muzical din Sălaj” din 1972, spunea că “dansul reprezintă de fapt o manifestare sincretică, muzical-literar-coregrafică, toate cele trei aspecte fiind strâns legate între ele şi determinându-se reciproc”. Dansul popular românesc, prin bogăţia şi frumuseţea sa, este o manifestare a aspiraţiilor şi sentimentelor oamenilor acestui pământ care reflectă în forme artistice talentul şi caracteristicile lor spirituale.
În ceea ce priveşte educaţia muzicală prin dans, se poate spune că acesta are o eficienţă crescută prin faptul că elevii nu numai că ascultă muzică, dar o şi execută.
Educaţiei muzicale desfăşurate în şcoală îi revine sarcina de a promova în rândul elevilor valorile materiale şi spirituale ale neamului, de a le cultiva setea de cunoaştere, de diferenţiere a artei adevărate, autentice şi de a dezvolta la elevi gustul pentru frumos. Ba mai mult, mijloacele folosite în educaţia muzicală dezvoltă gândirea şi imaginaţia, stimulează atenţia, dezvoltă memoria auditivă şi influenţează psihicul, comportamentul şi personalitatea elevului. Prin participarea activă a elevilor la cântecele abordate, indiferent că are loc la ora de educaţie muzicală propriu-zisă sau la alte activităţi extracurriculare, se obţin o serie de beneficii atât la nivel psihic şi intelectual, cât şi la nivel comportamental.
Educaţia muzicală influenţează în acelaşi timp şi dezvoltarea fizică a elevului, dacă aceasta se realizează prin dans, indiferent dacă este dans popular, dans modern sau dans de societate, mişcările executate ritmic dând supleţe şi frumuseţe corpului, acestea devenind pe parcurs mai îndemânatice şi mai expresive.
Muzica de bună calitate atrage elevul nu doar în procesul de instrucţie şi educaţie, ci şi în activităţile extraşcolare, unde acesta se antrenează cu plăcere în orice acţiune însoţită de melodie. În cadrul acestor activităţi elevul vine în contact cu creaţia populară anonimă şi cu cea cultă, ceea ce îl determină să respecte marile valori muzicale şi personalitatea compozitorilor naţionali şi universali.
Implicarea elevilor atât în activitatea de interpretare muzicală, cât şi în cea de execuţie coregrafică a diferitelor dansuri îi face pe aceştia să fie mai sociabili, mai toleranţi faţă de ei înşişi, dar şi faţă de ceilalţi, iar încrederea în sine şi în propriile puteri creşte considerabil, fără a lua în calcul faptul că elevii care activează extracurricular la cercul de muzică, la ansamblul coral sau la cercul de dansuri şi care obţin unele performanţe după un efort susţinut şi o perioadă anume de timp investită în activitatea respectivă atrag respectul celor din jurul lor.
Prin urmare, cu cât mai devreme va fi începută educaţia muzicală, cu atât va fi mai temeinică cerinţa de a asculta, înţelege şi trăi marile valori culturale muzicale, naţionale şi universale, care contribuie la extinderea orizontului de cultură umanistă şi de făurire a personalităţii sale. Pentru a realiza toate acestea este nevoie de timp, după cum spune un vechi proverb chinezesc, „numai cu timp şi răbdare, frunzele de dud devin borangic”, stabilindu-se astfel criteriul de bază în aprecierea întregii munci educative.