Incluziunea copiilor preșcolari întruchipează valorile politicile şi practicile care susţin drepturile fiecărui copil şi al familiei sale, indiferent de abilităţile sale, de a participa la o gamă largă de activităţi şi contexte în calitate de membri cu drepturi depline ai familiilor, comunităților şi societăţii. Rezultatele așteptate în urma experienţelor incluzive pentru copii cu şi fără dizabilităţi şi familiile lor includ un sentiment de apartenenţă şi de participant ca membru deplin, relaţii sociale pozitive şi prieteni, precum şi dezvoltarea fiecăruia pentru a-şi atinge întregul potenţial.
Ideea de a promova o educaţie pentru toţi şi pentru fiecare constituie o direcţie generală de orientare atât pentru politicile educației, cât şi pentru practicile educaţionale promovate de sistemele educaţionale din întreaga lume, dar şi o provocare la reflecţie şi analiză a principilor de bază şi a metodelor de lucru cu copiii. Educaţia timpurie este primul pas în acest demers şi înglobează toate dimensiunile care să asigure un început bun, care să corespundă acestor cerinţe. Dacă societatea se implică în învăţarea şi dezvoltarea copiilor încă de la naştere, în colaborare reală cu familile acestora, prin măsuri care să asigure respectarea valorilor individuale şi sociale, cresc exponențial şansele ca lumea viitorului să devină tot mai și să existe bunăstare pentru toţi.
Ca parte a procesului de dezvoltare educaţională care defineşte incluziunea, educația timpurie respectă principiile educației incluzive, propune organizarea mediului educaţional şi utilizează strategii interactive de stimulare şi implicare a copiilor în procesul de învăţare. Prin educaţie incluzivă, în cadrul instituţiilor educaţionale se elaborează şi se dezvoltă programe, se organizează activitatea din clasă, sunt elaborate planuri de activitate şi acţiuni cu scopul ca toţi copiii să înveţe şi să dezvolte împreună, valorificându-se în mod pozitiv toate diferenţele dintre ei.
Programele de educaţie timpurie incluzive de calitate sunt programe pentru toţi copiii, indiferent de particularităţile şi modelele lor de viaţă, învăţare şi dezvoltare. Pentru a răspunde adecvat nevoilor educaţionale pe care le prezintă fiecare copil, educatorii/ educatoarele se asigură că acesta este cunoscut, tratat individualizat/ personalizat, valorizat, considerat unic, prin modul lui de învăţare şi explorare. Importanţa acestui mod de lucru, în care diversitatea copiilor cu care se lucrează este considerat un beneficiu, experienţele profesionale aduc educatorilor/ educatoarelor, posibilitatea de a reflecta asupra schimbărilor necesare permanent prin practica îmbogăţită şi statuează colaborarea continuă cu familia şi cu alţi profesionişti. Când au în grupă un copil cu dizabilităţi şi sau alte CES, educatorii îşi indreaptă atenţia să cunoască potenţialul acestuia, să-i ofere cadrul necesar învăţării şi să stimuleze interrelaţiile sociale în care acesta este implicat. Activitatea sa nu se multiplică, ci se deschide către noi soluții educaţionale şi către colaborarea cu aloţi profesioniști şi familiile copiilor ca parteneri, care pot oferi prin intervenţia timpurie sprijin specific social, medical, educațional.
În sinteză, educaţia incluzivă poate avea succes dacă asigură pas cu pas transformarea actorilor educaţionali, a comunităţii, societăţii şi pentru asta este necesară cunoaşterea, aderarea şi aplicarea permanentă a principiilor incluziunii, utilizarea strategiilor incluzive în activităţile educaţionale, precum şi dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de acest model educaţional. De reamintit că educaţia incluzivă nu se opreşte la acţiunile întreprinse cu copiii, părinţii şi profesioniştii, ci este legată de cultura comunităţilor în care se dezvoltă aceste practici educaţionale. Grădiniţa şi alte centre de educaţie au nevoie de interacţiunea continuă cu familiile copiilor, dar şi cu comunitatea în care se derulează programul educaţional, în conexiune cu dezvoltarea întregii societăţi.
Programele de educaţie timpurie au ca obiectiv şi încurajarea relaţiilor de colaborare şi cooperare între copii, jucându-se împreună, copiii învaţă colaborarea, cooperarea, solidaritatea socială, întrajutorarea şi empatia, dimensiuni atât de necesare lumii sociale de azi. Să nu uităm că relaţiile dintre copii sunt alimentate de modelele părinţiilor, dar şi de modelele pe care centrul de educaţie timpurie le demonstrează prin practicile zilnice. O deosebită importanță o are programul de educaţie timpurie incluzivă, care urmăreşte calitatea intervenţiilor, este un proces de schimbare, care necesită timp, planificare şi organizare a condiţiilor de derulare, precum şi o continuă adaptare la variabilile şi factorii care intervin pe parcurs. De aceea, nu putem considera că se pot atinge obiectivele sale decît prin continua monitorizare a schimbărilor produse şi prin măsurarea progreselor obţinute. Sprijinul pentru educatori se materializează în relaţiile de colaborare profesională, dar şi în construirea de reţele profesionale, de colaborare şi cooperare, precum şi prin oferirea ocaziilor de formare continuă pentru îmbunătăţirea practicilor.
Bibliografie
Specificul activităţilor didactice la grupele combinate, Ghid pentru cadrele didactice din învăţământul preşcolar, Ed. DPH, Bucureşti 2021, Coordonatori: Horaţiu Catalano, Ion Albulescu.