Acest articol propune o perspectivă aplicată asupra modului în care educația incluzivă poate sprijini dezvoltarea competențelor fiecărui elev, prin valorificarea punctelor forte și prin utilizarea unor strategii didactice flexibile. Accentul este pus pe proiectarea învățării astfel încât elevii cu cerințe educaționale speciale, CES, să aibă acces real la conținut, să se implice activ și să își poată demonstra progresul în moduri variate. În acest sens, vom aborda rolul designului universal pentru învățare, legătura cu teoria inteligențelor multiple a lui Howard Gardner, importanța diversificării metodelor și necesitatea evaluării diferențiate.
Într-o clasă incluzivă, dezvoltarea competențelor nu se realizează prin uniformizare, ci prin adaptarea contextelor de învățare la diversitatea profilurilor cognitive și emoționale ale elevilor. Profesorul creează situații în care fiecare copil poate înțelege, exersa și aplica cunoștințele în ritmul propriu, beneficiind de sprijin și de opțiuni variate de lucru. Integrarea devine astfel un proces de participare activă și de construire a încrederii în sine.
Un concept esențial în această direcție este Designul Universal pentru Învățare, UDL. Acesta reprezintă o modalitate de proiectare a lecțiilor astfel încât ele să fie accesibile tuturor elevilor încă din faza de planificare. UDL se bazează pe oferirea de modalități multiple de prezentare a conținutului, de implicare în sarcină și de exprimare a învățării. În practică, profesorul utilizează text, imagini, materiale audio, activități practice și suporturi vizuale, oferind elevilor posibilitatea de a alege modul în care lucrează și modul în care își prezintă rezultatele. Astfel, dezvoltarea competențelor devine un proces flexibil, adaptat resurselor fiecărui elev, iar barierele de acces la învățare sunt reduse.
Principiile UDL se corelează cu teoria inteligențelor multiple a lui Howard Gardner, care evidențiază diversitatea modurilor în care elevii învață. Unii elevi înțeleg mai bine prin limbaj, alții prin imagini, mișcare, interacțiune sau reflecție. O predare centrată pe competențe presupune oferirea unor experiențe de învățare variate, astfel încât fiecare elev să poată accesa conținutul în mod semnificativ. UDL nu presupune etichetarea elevilor în stiluri fixe, ci crearea unui cadru în care opțiunile de învățare sunt disponibile pentru toți, iar elevii își pot valorifica resursele personale.
Diversificarea strategiilor didactice susține direct formarea competențelor. Învățarea multisenzorială, care combină suportul vizual, auditiv și kinestezic, facilitează înțelegerea și menținerea atenției. Materialele tactile, experimentele, jocurile de rol și reprezentările vizuale transformă conținuturile abstracte în experiențe concrete. Activitățile de tip joc și gamificarea, utilizate echilibrat, reduc anxietatea de performanță și încurajează implicarea. Organizarea lecțiilor în stații de învățare permite elevilor să lucreze diferențiat, să aleagă sarcini potrivite nivelului lor și să colaboreze. Într-o activitate de lectură, de exemplu, textul poate fi oferit în variantă scrisă, audio și ilustrată, iar elevii pot prezenta înțelegerea prin desen, discuție sau rezumat, dezvoltându-și competențele de comunicare și de analiză.
Evaluarea diferențiată este o componentă esențială a educației incluzive centrate pe competențe. În acest cadru, evaluarea urmărește progresul real al elevului și nu doar raportarea la un standard unic. Profesorul poate utiliza răspunsuri orale, proiecte, portofolii, prezentări vizuale sau produse digitale, oferind elevilor modalități variate de a demonstra ceea ce au învățat. Evaluarea formativă, însoțită de feedback constructiv și de autoevaluare ghidată, contribuie la dezvoltarea autonomiei și a responsabilității față de propria învățare. Pentru elevii cu CES, această flexibilitate transformă evaluarea într-o experiență de reușită și progres, susținând formarea competențelor academice și socio-emoționale.
Valorificarea punctelor forte reprezintă un pilon al acestei abordări. Trecerea de la un model centrat pe dificultăți la unul orientat spre resurse permite profesorului să construiască situații de învățare în care elevii își pot folosi abilitățile. Elevii cu ADHD pot manifesta creativitate și capacitate de a genera idei, elevii din spectrul autist pot avea atenție la detalii și gândire logică riguroasă, iar elevii cu dislexie pot dezvolta gândire vizual-spațială și capacitate de sinteză. Integrarea acestor resurse în activitățile clasei contribuie la dezvoltarea competențelor și la creșterea motivației pentru învățare.
Educația incluzivă centrată pe competențe presupune un cadru flexibil, în care predarea, învățarea și evaluarea sunt adaptate diversității elevilor. Prin utilizarea principiilor UDL, prin diversificarea metodelor și prin evaluare diferențiată, profesorul creează un mediu în care fiecare elev poate progresa și se poate afirma. O clasă incluzivă devine astfel o comunitate de învățare în care diferențele sunt valorizate, iar dezvoltarea competențelor este susținută pentru toți elevii.