În fiecare zi, copiii și adolescenții intră în contact cu banii: primesc bani de buzunar, văd reclame, își doresc lucruri, folosesc carduri sau aplicații. Cu toate acestea, școala – locul unde ar trebui să se construiască bazele pentru viața de adult – vorbește foarte puțin despre ce înseamnă, în mod real, gestionarea banilor. Educația financiară rămâne, în multe cazuri, o lecție pe care tinerii o învață târziu, prin greșeli costisitoare.
Pentru mulți adulți, relația cu banii este una tensionată: salarii cheltuite fără plan, credite asumate fără o înțelegere clară a consecințelor, economii inexistente. Nu este vorba despre lipsa inteligenței, ci despre lipsa educației. Așa cum spunea Benjamin Franklin: „Un ban economisit este un ban câștigat.” Din păcate, acest adevăr simplu nu este explicat suficient de devreme, atunci când obiceiurile se formează cel mai ușor.
Introducerea educației financiare în școli nu ar trebui să însemne lecții rigide despre termeni economici complicați. Nu este necesar ca elevii să învețe despre bursă sau investiții sofisticate. Mult mai important este să înțeleagă lucruri simple, dar esențiale: ce este un buget, de ce este important să economisești, cum să faci diferența între dorințe și nevoi, ce înseamnă un credit și ce riscuri implică datoriile.
Un copil care învață, încă din școala generală, să își gestioneze banii de buzunar va deveni un adult mai responsabil financiar. Un adolescent care înțelege ce presupune un contract de credit va fi mai atent înainte de a semna un împrumut. Educația financiară nu promite bogăție, dar oferă echilibru, siguranță și libertatea de a lua decizii informate.
Mai mult decât atât, această formă de educație contribuie la reducerea inegalităților sociale. Copiii care provin din familii unde nu se discută despre bani sau unde resursele sunt limitate ar avea șansa de a dobândi competențe care să le schimbe parcursul. Școala poate deveni acel spațiu neutru în care toți elevii, indiferent de mediul din care provin, primesc aceleași instrumente pentru viață.
Desigur, implementarea educației financiare ridică provocări. Este nevoie de profesori pregătiți, de programe adaptate vârstei elevilor și de exemple ancorate în realitatea cotidiană. Lecțiile ar trebui să fie interactive, bazate pe situații concrete: simularea unui buget lunar, analiza unei facturi, discutarea unei reclame sau a unei oferte „prea bune ca să fie adevărate”.
Educația financiară nu este doar despre bani. Este despre responsabilitate, despre planificare, despre asumarea consecințelor propriilor alegeri. Este o formă de educație pentru viață, la fel de importantă ca limba română sau matematica. Fără ea, tinerii ies din școală nepregătiți pentru una dintre cele mai frecvente și dificile provocări ale maturității.
Poate că școala nu poate garanta succesul financiar al fiecărui elev, dar poate oferi ceva mult mai valoros: capacitatea de a înțelege, de a alege și de a nu repeta greșelile altora. Iar într-o lume în care deciziile financiare ne influențează zilnic, aceasta nu mai este un lux, ci o necesitate.