Într-o lume în continuă schimbare, în care provocările emoționale și sociale apar tot mai devreme în viața copiilor, educația emoțională devine o componentă esențială a formării timpurii. Perioada preșcolară (3–6 ani) este una critică pentru dezvoltarea autoreglării, empatiei și exprimării sănătoase a emoțiilor. Grădinița nu mai este doar un spațiu pentru învățarea alfabetului și a numerelor, ci și pentru dobândirea competențelor de viață esențiale, precum gestionarea frustrărilor, cooperarea și încrederea în sine.
Educația emoțională presupune dezvoltarea abilităților de recunoaștere, înțelegere, exprimare și reglare a emoțiilor proprii și ale celorlalți. La vârsta preșcolară, aceste abilități nu sunt înnăscute, ci se învață prin interacțiuni sociale, jocuri, povești și exemple din partea adulților. Copiii care învață să-și recunoască și exprime emoțiile în mod adecvat stabilesc relații mai bune cu colegii, cooperează mai ușor cu adulții, au mai puține comportamente disruptive și sunt mai bine pregătiți pentru școală și viață. De asemenea, studiile arată că inteligența emoțională este un predictor mai bun al succesului în viață decât IQ-ul (Goleman, 1995).
Literatura de specialitate oferă numeroase modele care explică dezvoltarea emoțională în copilărie. Printre cele mai influente se numără teoria atașamentului formulată de John Bowlby și dezvoltată ulterior de Mary Ainsworth. Conform acesteia, calitatea relației timpurii dintre copil și adultul de referință influențează capacitatea copilului de a gestiona stresul și de a dezvolta relații sănătoase pe termen lung. Copiii cu un atașament securizant sunt mai predispuși să-și regleze emoțiile eficient și să manifeste empatie.
O altă perspectivă importantă este oferită de Erik Erikson, care a descris dezvoltarea psihosocială în opt etape. În perioada preșcolară, copilul parcurge etapa „inițiativă versus vinovăție”, în care învață să-și exprime dorințele și emoțiile, asumându-și inițiativa în joc și relații. Succesul în această etapă duce la încredere de sine și stabilitate emoțională, în timp ce eșecul poate genera anxietate sau retragere.
De asemenea, psihologul Daniel Goleman a pus bazele înțelegerii moderne a inteligenței emoționale, evidențiind importanța autoreglării, a motivației interne și a abilităților sociale în educația timpurie. Pe linia teoriei inteligențelor multiple a lui Howard Gardner, inteligența interpersonală și intrapersonală sunt esențiale în formarea copilului ca individ capabil să înțeleagă și să răspundă adecvat la emoțiile proprii și ale celor din jur.
Cadrele didactice din învățământul preșcolar au un rol major în modelarea comportamentelor emoționale ale copiilor. Prin atitudinea lor empatică, prin modul în care gestionează conflictele din grup și prin activitățile propuse, educatorii pot crea un mediu sigur și stimulativ pentru dezvoltarea emoțională. Dintre metodele eficiente se numără jocurile de rol pentru recunoașterea emoțiilor, citirea de povești care abordează teme emoționale precum frica, tristețea sau bucuria, pictura și desenul ca forme de exprimare non-verbală sau instrumente simple, vizuale, cum este „borcanul emoțiilor”, prin care copiii își pot eticheta stările zilnice.
Educația emoțională este eficientă doar dacă este susținută și acasă. Comunicarea constantă între grădiniță și familie, oferirea unor sugestii de jocuri sau lecturi, dar și validarea emoțiilor copilului de către părinți contribuie semnificativ la progresul acestuia.
Educația emoțională la preșcolari nu este un lux, ci o necesitate. Investind timp și resurse în această direcție, pregătim nu doar elevi mai echilibrați, ci și viitori adulți empatici, rezilienți și responsabili. Este esențial ca educația timpurie să includă în mod explicit dezvoltarea competențelor emoționale, oferind copiilor un start sănătos în viață.
Bibliografie
1. Ainsworth, M. D. S., Blehar, M. C., Waters, E., & Wall, S. (1978). Patterns of
2. Erikson, E. H. (1963). Childhood and society (2nd ed.). New York: Norton.
3.Gardner, H. (2011). Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences (3rd ed.). New York: Basic Books.
4. Goleman, D. (1995). Emotional Intelligence: Why It Can Matter More Than IQ. New York: Bantam Books.