Integrarea este un proces complex și de durată, ce presupune asigurarea participării persoanelor/copiilor care prezintă elemente de diversitate, la viața socială și împreună cu ceilalți indivizi, favorizându-se intercunoașterea și familiarizarea reciprocă.
Integrarea se bazează pe formula școlii active și consideră dobândirea competențelor sociale ca fiind cel mai important scop al demersului educativ. Conceptul de integrare subliniază necesitatea individualizării demersului educațional, astfel încât să se realizeze în termeni potențial de învățare, adaptarea particularităților individuale și introducerea unor schimbări în școală, în sistemul de predare, în relațiile dintre elevi, în relațiile dintre elevi și profesori/cadre didactice, în programa școlară, pentru ca în final școala să ofere educație tuturor copiilor.
Integrarea școlară este o condiție necesară pentru integrarea lor socială și, mai târziu, profesională.
Cercetările cu privire la copiii integrați în învățământul obișnuit relevă că din punct de vedere al achizițiilor și al dezvoltării intelectuale, nu se pot distinge diferențe semnificative între copiii cu dificultăți și cei din unitățile speciale. În schimb, sub aspectul achizițiilor și dezvoltării sociale, câștigul este net în favoarea copiilor integrați.
Educația este pentru toți, deoarece toleranța, solidaritatea, convivialitatea reprezintă elemente și valori cheie în edificarea societății. Fiecare copil prezintă particularități individualizate și de relație cu mediul, trăsături care necesită o evaluare și o abordare, personalizate. Copiii cu dificultăți au aceleași trebuințe de bază în creștere și dezvoltare ca toți copiii: nevoia de afecțiune și securitate, de apreciere și întărire pozitivă, de încredere în sine, de responsabilitate și independență. Acești copii au în același timp și anumite necesități particulare, specifice, individualizate. Ei sunt la rândul lor diferiți din punct de vedere al temperamentului, capacităților, motivației, chiar dacă prezintă același tip de dificultate/deficiență.
Integrarea școlară este influențată în cazul întârzierii dezvoltării limbajului și vorbirii greu de urmărit , de înțeles deoarece copilul nu poate urmări activitatea prezentată de învățătoare până la final, nu mai participă la activitate și nu asimilează informații. Integrarea școlară privind această categorie de copii depinde de atitudinea cadrelor didactice față de specificul nevoilor acestor copii, care le solicită un efort substanțial, de gradul de înțelegere manifestat de ei, precum și de atitudinea părinților, de nivelul de implicare și de experiențele lor față de rezultatele școlare ale copiilor lor.
Integrarea școlară poate fi influențată total sau parțial, astfel identificându-se și formele de integrare, criteriile fundamentale de diferențiere dar și opțiunile educaționale pentru copiii cu dificultăți de utilizarea limbajului. Copiii cu dificultăți de limbaj pot fi identificați foarte ușor și se recomandă consilierea lor deoarece integrarea școlară poate fi influențată într-un mod negativ, copilul respingând total școala, nu participă la activități, refuză interacțiunea cu ceilalți copii, dar consilierea poate fi recomandată și părinților pentru a-l înțelege mai bine pe micuțul om.
Voi face referire la un caz întâlnit în primul meu an de activitate ca și învățătoare, într-o școală din mediul rural.
Prezentul caz personalizat propune integrarea unui băiețel care prezintă întârziere în dezvoltarea cognitivă, survenită din neasimilarea abilităților cognitive specifice vârstei. Gândirea copilului este strâns legată de dezvoltarea senzațiilor și percepțiilor: copilul ia contact cu obiectele și fenomenele din jurul lui prin investigații practice, desfășurând în continuare actul percepției.
I. Date personale:
Copilul P.A., băiat, născut la 23.08.2017, în comuna Matca prezintă întârziere în dezvoltarea limbajului, întârziere mintală, sindrom hiperkinetic, incapacitatea/dificultatea de a înțelege un text citit, dificultatea de a exprima în scris sau în oral informațiile obținute, incapacitatea de a memoriza și de a recunoaște literele învățate, un text învățat.
Structura și atmosfera familială: situație economică modestă, tatăl șofer, 42 de ani, mama croitoreasă, 37 de ani. Tatăl cu echilibru nervos precar, foarte ocupați, astfel au apărut destul de frecvent momente conflictuale.
Consilierea școlară se recomandă în funcție de particularitățile lui, pentru a crea un mediu care să favorizeze și să sprijine învățarea, elaborarea unui program pentru a dezvolta citirea elementară, fluentă, cu exerciții pentru construirea vocabularului.
Consilierea școlară a fost recomandată de învățătoare, privită sceptic, la început de către părinți, dar acceptată deoarece reprezintă un proces complex de îmbunătățire al dezvoltării copilului. Datorită dificultăților de comunicare și de limbaj, copilul nu interacționează cu ceilalți copii din clasă, de cele mai multe ori este marginalizat, refuză să participe la activități și chiar să abandoneze școala.
Consilierea școlară se constituie din acțiuni și programe care facilitează înțelegerea lucrurilor, fenomenelor, persoanelor și situațiilor de viață.
Se utilizează sistemul simbolic, un proces de echilibrare mintală, copilul își proiectează achizițiile din sfera limbajului în activitatea sa de cunoaștere a lumii înconjurătoare.
Aceste activități au fost continuate și reluate în cadrul școlii sub sprijinul și supravegherea atât a învățătoarei cât și a psihologului școlii.
II. Anamneza:
Antecedente patologice:
• naștere cu probleme.
Istoricul dezvoltării:
• este crescut de ambii părinți într-o familie legal constituită;
• prezintă întârziere în dezvoltarea limbajului, primul cuvânt rostit la 3ani și jumătate;
• instabilitate psihomotorie;
• agresivitate fizică față de mamă atunci când este lăsat singur și nu este în centrul atenției.
Istoricul adaptării pedagogice:
• s-a adaptat greu la activitatea din grădiniță, dar și la activitățile școlare din cauza tulburărilor de comportament și de limbaj.
III. Diagnosticare:
Examenul somatic:
• prezintă o dezvoltare staturală, ponderală și toracică normală.
Examenul psihopedagogic:
• bine dezvoltat;
• fizic plăcut;
• ordonat în ținuta vestimentară;
• capacitate slabă de concentrare;
• nu poate urmări activitatea prezentată de învățătoare până la final, nu mai participă la activitate;
• prezintă sindrom hiperkinetic, creând premisele apariției unor tulburări de comportament.
Examenul logopedic:
• vorbire greu de urmărit și de înțeles, ritmul vorbirii prin exerciții poate fi ameliorat.
Examenul neuropsihiatric:
• întârziere în apariția și dezvoltarea limbajului, întârziere mintală, sindrom hiperkinetic.
IV. Recomandări:
• consiliere școlară a copilului, terapie logopedică, ludoterapie, terapie cognitivă, consilierea părinților.
Intervenție în cadrul școlii:
• educarea limbajului;
• activități practice;
• dezvoltarea abilităților cognitive specifice vârstei școlare;
• dezvoltarea abilităților de comunicare;
• însușirea unor deprinderi elementare.
Specialiști care intervin:
• consilier școlar/consilier psiholog, învățătoare, logoped.
Scopul:
• dezvoltarea potențialului cognitiv al copilului în vederea integrării lui în activitățile de tip școlar cât și în grupul de copii.
Obiective:
-pe termen lung:
• creșterea motivației de a învăța, prin implicarea în activitățile de învățare;
• creșterea nivelului de dezvoltare cognitivă, prin stimularea corespunzătoare a senzațiilor și percepțiilor;
• dezvoltarea exprimării orale, înțelegerea și utilizarea corectă a semnificațiilor structurilor verbale;
• implicarea în activități relevante pentru viață;
• creșterea nivelului de dezvoltare motrică.
-pe termen scurt:
• să realizeze deosebiri și asemănări privind conservarea numărului de obiecte, lungimii, volumului, suprafeței;
• să întrebe și să răspundă la întrebări;
• să ia parte la discuții în mici grupuri informale;
• să ia parte la activitățile de învățare în grup.
Consilierea școlară se recomandă în funcție de particularitățile lui, pentru a crea un mediu care să favorizeze și să sprijine învățarea, elaborarea unui program pentru a dezvolta citirea elementară, fluentă, cu exerciții pentru construirea vocabularului.
Consilierea școlară a fost recomandată de învățătoare, privită sceptic, la început de către părinți, dar accepatată deoarece reprezintă un proces complex de îmbunătățire al dezvoltării copilului.
Consilierea școlară se constituie din acțiuni și programe care facilitează înțelegerea lucrurilor, fenomenelor, persoanelor și situațiilor de viață.
Se utilizează sistemul simbolic, un proces de echilibrare mintală, copilul își proiectează achizițiile din sfera limbajului în activitatea sa de cunoaștere a lumii înconjurătoare.
Aceste activități au fost continuate și reluate în cadrul școlii sub sprijinul și supravegherea atât a învățătoarei cât și a psihologului școlii.
Dezvoltarea abilităților de comunicare
Scopul acestei acțiuni este activizarea pe baza experienței imediate, folosind cuvinte care denumesc obiecte, ființe și fenomene observate , cunoscute, însușiri caracteristice, acțiuni, relații, unele trăiri afective.
OBIECTIVELE ACȚIUNII sunt raportate la particularitățile lui P.:
• să transmită un mesaj simplu;
• să primească mesaje, să îndeplinească acțiuni simple;
• să răspundă adecvat (verbal sau comportamental) la ceea ce i se spune;
• exerciții diverse pentru dezvoltarea abilităților cognitive;
• decodificarea corectă a mesajelor din mediul înconjurător.
Copilul nu poate formula propoziții. Adesea cuvântul are rol de propoziție.
DEZVOLTAREA MOTRICITĂȚII
Scopul acestei activități este următorul: copilul să fie capabil să realizeze lucrări practice inspirate din viața cotidiană, valorificând deprinderile de lucru însușite.
Mișcările sunt și cu încărcătură afectivă, copilul imită, gesticulează, încercând să ajute, pentru a se pune în valoare.
CONSILIEREA PĂRINȚILOR:
Este necesară colaborarea cu familia printr-un program de acțiune comun convenit, prin discuții, exemplificare, explicații la fiecare întâlnire, continuitatea exercițiilor în cadrul familial și al școlii, determină o dezvoltare cât mai apropiată de normal.
Părintele trebuie să fie un bun ascultător, să fie flexibil și să colaboreze cu L. pentru a-i înțelege problemele și a-l ajuta corespunzător.
Mama a realizat că prin răbdare, înțelegere și încurajare poate ajuta copilul să înceapă să execute acele activități la care întâmpină dificultăți. Relația mamei cu copilul s-a îmbunătățit prin acordarea de mai multă afectivitate.
VI. CONCLUZII
Consilierea școlară personalizată presupune colaborarea în echipă, formată din învățătoare, consilier școlar/ psiholog școlar, logoped, familie și toți cei implicați în activitățile desfășurate de P. A.
Se urmărește realizarea unui progres favorabil, în urma intervențiilor, ameliorarea tulburărilor de limbaj, dobândirea achizițiilor specifice vârstei, dezvoltarea cognitivă cât mai aproape de normal.
Bibliografie
• Băban A., Consiliere educațională, Ed. Asociația de Științe Cognitive din România.