Ca profesor metodist, am ocazia să văd multe unități școlare în cadrul inspecțiilor pentru gradele didactice pe care le realizez. Ceea ce mă frapează de fiecare dată este dimensiunea portofoliilor fizice ale candidaților. În discuțiile premergătoare întâlnirilor noastre, le ofer colegilor alternativa prezentării documentelor în format digital, având în vedere că le pot accesa cu ușurință de pe telefonul mobil sau laptop.
Cu toate acestea, majoritatea covârșitoare a colegilor prezintă portofoliul personal în format fizic, deoarece aceasta este o cerință impusă de conducerea școlii. Am văzut portofolii care depășeau capacitatea unui biblioraft și chiar portofolii împărțite în mai multe bibliorafturi pline.
Multe documente sunt tipărite doar pe o singură față a colii de hârtie. Programele școlare, care pot fi accesate foarte ușor online, ocupă aproape jumătate de biblioraft în cazul profesorilor care predau la mai multe niveluri de învățământ. Vorbim, așadar, despre un consum considerabil de hârtie și toner.
Nu contest faptul că documentele necesare pentru gradele didactice și examenele naționale trebuie încă depuse în format fizic, în lipsa unui sistem integrat și sigur pentru încărcarea și gestionarea lor digitală. Totuși, documentele necesare la nivelul unității școlare, portofoliul personal și cel profesional al profesorului ar putea exista fără probleme în format digital. Economia realizată în ceea ce privește energia, consumul de hârtie și toner ar fi semnificativă.
Într-o discuție pe această temă, o doamnă director a subliniat pericolul penelor de curent sau al unor defecțiuni majore care ar putea duce la pierderea documentelor digitale. Am întrebat-o când a avut loc ultima pană de curent care a afectat serios activitatea școlii, deoarece eu nu îmi amintesc vreun astfel de incident major. Discuția s-a încheiat rapid, doamna directoare grăbindu-se spre alte activități.
Am apelat inclusiv la inteligența artificială pentru a analiza avantajele și dezavantajele utilizării portofoliilor digitale. Răspunsul primit a fost următorul:
„Digitalizarea portofoliilor profesorilor ar aduce avantaje clare: acces rapid, reducerea consumului de hârtie, verificare mai ușoară și arhivare centralizată. Există însă și riscuri reale. Totuși, în practică, pericolul unei «pierderi totale» poate fi redus considerabil dacă sistemul este proiectat corect.
Principalele riscuri sunt:
- penele de curent, care pot face accesul temporar imposibil;
- căderile de servere sau atacurile cibernetice;
- erorile umane, precum ștergerea accidentală a documentelor;
- atacurile de tip ransomware;
- dependența de internet și de platforma utilizată;
- incompatibilitățile tehnice sau migrarea defectuoasă a datelor.
Sistemele bine proiectate folosesc însă măsuri de protecție precum:
- backup automat în mai multe locații;
- servere redundante;
- copii offline periodice;
- centre de date cu surse de alimentare de rezervă;
- versionarea documentelor;
- autentificare și criptare.
În multe situații, un sistem digital bine implementat poate fi chiar mai sigur decât arhivele pe hârtie, care pot fi afectate de incendii, inundații, furt sau degradare fizică.”
Problema reală nu este digitalizarea în sine, ci modul în care aceasta este implementată și administrată. O soluție echilibrată ar putea include:
- un portofoliu digital centralizat;
- posibilitatea exportului periodic în format PDF sau arhivă ZIP;
- sisteme de backup automate, atât la nivel local, cât și național.
Astfel, chiar și în cazul unor incidente majore, documentele ar putea fi recuperate.
Personal, îmi păstrez portofoliul în format digital de mulți ani. Documentele de planificare sunt trimise conducerii școlii prin WhatsApp, argumentând că refuz să contribui inutil la consumul excesiv de hârtie pentru documente pe care le am deja stocate în cloud și pe laptop.
Argumentul celor care solicită documente exclusiv în format fizic este, de obicei, legislația actuală. Totuși, există semnale că lucrurile s-ar putea schimba. În proiectul intitulat „Metodologie-cadru privind elaborarea și gestionarea portofoliului profesional al cadrului didactic” apare posibilitatea existenței portofoliului și în format digital.
Cu toate acestea, forma actuală a proiectului pare ambiguă, deoarece lasă unității de învățământ posibilitatea de a decide ce variantă va fi utilizată. Există riscul ca multe conduceri să continue să prefere formatul fizic.
Conform informațiilor actuale, această metodologie ar putea intra în vigoare începând cu anul școlar 2027–2028, dacă implementarea nu va fi amânată, așa cum s-a întâmplat și în cazul altor reforme din educație.
Concluzie: participăm la cursuri despre blended learning, digitalizare și utilizarea inteligenței artificiale în educație, însă continuăm să păstrăm documentele aproape exclusiv în format fizic. Îi educăm pe elevi în spiritul protejării mediului, dar contribuim constant la un consum uriaș de hârtie. Așteptăm schimbarea „de la centru”, deși, în multe cazuri, nimeni nu ar sancționa existența unui portofoliu digital în locul unuia fizic.
Bibliografie
1. Metodologie-cadru privind elaborarea și gestionarea portofoliului profesional al cadrului didactic
2. OpenAI – ChatGPT