Dezvoltarea socio-emoțională reprezintă un pilon esențial al educației timpurii, influențând modul în care copilul își gestionează emoțiile, relaționează cu ceilalți, cooperează, își dezvoltă empatia și își construiește o imagine de sine sănătoasă. În contextul grădiniței, educatoarea are un rol fundamental în modelarea comportamentelor sociale și în susținerea copilului pentru a deveni un adult echilibrat și adaptat.
În intervalul 3–6 ani, achizițiile socio-emoționale sunt strâns legate de experiențele directe, joc, modelul adulților și atmosfera educațională. Prin activități adecvate și un climat afectiv pozitiv, copilul își formează mecanisme de autoreglare emoțională și de cooperare.
1. Particularitățile dezvoltării socio-emoționale la preșcolari
În perioada preșcolarității, au loc evoluții semnificative:
a) Dezvoltarea identității personale
- copilul își recunoaște emoțiile de bază (bucurie, furie, tristețe, frică);
- își afirmă progresiv autonomia („Pot singur!”);
- își formează primele preferințe și opinii.
b) Dezvoltarea autoreglării emoționale
- învață să își controleze impulsurile;
- tolerează mai bine așteptarea și frustrarea;
- trece de la reacții intense la comportamente reglate cu ajutorul adultului.
c) Dezvoltarea abilităților sociale
- participă la jocul alături de alți copii;
- învață să împartă, să coopereze, să negocieze;
- începe să își exprime dorințele verbal, nu agresiv.
d) Empatia și relaționarea pozitivă
- începe să recunoască emoțiile altora;
- manifestă gesturi de consolarea unui coleg;
- dezvoltă prietenii stabile.
2. Rolul educatoarei în dezvoltarea socio-emoțională
Educația socio-emoțională nu se realizează întâmplător, ci prin intervenții deliberate:
a) Crearea unui climat afectiv securizant
ton calm și atitudine caldă;
rutine clare care oferă predictibilitate;
reguli simple și explicate pe înțelesul copiilor.
b) Modelarea comportamentului. Copiii învață în mare parte prin imitare; educatoarea trebuie să fie un exemplu de:
autocontrol,
comunicare sănătoasă,
rezolvarea conflictelor prin dialog.
c) Stimularea exprimării emoțiilor. Folosirea de:
povești terapeutice,
jocuri de rol,
discuții despre „Cum m-am simțit astăzi?”.
d) Gestionarea conflictelor. Educatoarea ghidează copilul să:
exprime verbal problema,
înțeleagă perspectiva celuilalt,
găsească soluții potrivite.
e) Cooperarea cu familia. O comunicare deschisă între grădiniță și părinți permite:
continuitatea regulilor,
intervenții coerente,
sprijin în cazul copiilor cu dificultăți emoționale.
3. Exemple de activități pentru dezvoltarea socio-emoțională
a) Jocuri pentru identificarea emoțiilor
„Roata emoțiilor”
„Ghicește emoția din imagine”
„Mimă cu emoții”
b) Activități de cooperare
construirea unui turn din cuburi în echipă
pictură colectivă
jocuri de mișcare de tip „ștafetă”
c) Activități de autoreglare
exerciții de respirație
„colțul liniștii” din sala de grupă
ascultarea muzicii calme
d) Activități de empatie
povestiri cu personaje aflate în situații emoționale
discuții despre „Ce ai face dacă…?”
îngrijirea plantelor sau animalelor clasei
4. Dificultăți întâlnite în dezvoltarea socio-emoțională și modalități de intervenție
Unele comportamente problematice pot apărea frecvent la preșcolari:
a) Crize de furie (tantrumuri)
Intervenție: calm, fermitate blândă, oferirea de alternative și spațiu de liniștire.
b) Agresivitate verbală sau fizică
Intervenție: redirecționare, explicarea consecințelor, jocuri pentru consumarea energiei, medierea conflictelor.
c) Timiditate excesivă
Intervenție: activități graduale, apreciere pozitivă, jocuri în perechi.
d) Dificultăți în cooperare
Intervenție: sarcini comune, responsabilități de grup, încurajarea comunicării.
Concluzii
Dezvoltarea socio-emoțională la preșcolari este esențială pentru formarea unei personalități echilibrate și bine adaptate. Prin activități specifice, printr-un climat afectiv sigur și prin modelarea constantă a comportamentelor, educatoarea contribuie fundamental la conturarea abilităților emoționale și sociale ale copiilor.
Educația socio-emoțională nu este un capitol separat alcurriculumului, ci un proces continuu, integrat zilnic în joc.