Dezvoltarea gândirii critice, a capacității de receptare critică a mesajului oral și scris

Gândirea îndeplinește, în sistemul psihic uman, un rol central și este definitorie pentru om ca subiect al cunoașterii logice, raționale.

In timpul stadiului preoperational,(2-7 ani) copilul se elibereaza partial de limitele actiunilor motorii concrete, imediate si le poate inlocui, in cadrul jocului, prin elemente simbolice. Ex.: un bat poate sa reprezinte  un cal, papusa poate fi pe rand „fetita cea cuminte”, sau „bunica”.

Tot in acest stadiu se constituie operatiile de scriere, ordonarea in sir crescator si descrescator a elementelor unei multimi. Apare conceptul de numar, pe baza unei grupari operationale noi, care se realizeaza prin asocierea cantitatii la numar, fiind sintetizate aspectul ordinal si cardinal Obiectele sunt schematizate reprezentativ in desen, iar odata cu insusirea cuvintelor si structurilor gramaticale, gandirea isi sporeste mult  posibilitatile de intindere si repeziciune.in timpul insusirii unor termini noi, se realizeaza temeinicia deprinderilor, capacitatea de a opera cu cunostintele insusite, dezvoltandu-se flexibilitatea gandirii.

La varsta de 3-4 ani, cuvantul devine principalul instrument de realizare a transferului actiunii din planul extern in planul intern, principala achizitie psiho- comportamentala, fiind legata de consolidarea limbajului. Procesele afective sunt mai puternice si atesta instabilitatea echilibrului emotional al copilului.Varsta de 3-4 ani marcheaza momentul formarii conceptelor. Gandirea este prelogica, dar creste capacitatea de intuire si anticipare a unor actiuni. Copilul mai este legat de perceptie si isi concretizeaza atentia pe etapa finala a unei transformari.Copilul este in stare sa detaseze si sa identifice un obiect pe fondul altor obiecte, sa descompuna mental insusirile unui obiect (analiza) si sa-l compuna potrivit cu raportul partilor componente ale acestuia (sinteza). El invata sa examineze obiectele operand cu diverse criterii – al formei, marimii, culorii, suprafetei, volumului, numarului.

Aceste obiective le-am realizat in cadrul activitatilor matematice ( exercitii cu material individual, jocuri didactice, jocuri logico-matematice). Copiii au  observat raporturile spatiale-pozitionale dintre obiecte. Am solicitat copiilor  nu numai sa descrie cele observate,  si sa incerce sa-si imagineze rezultatele unor actiuni (la nivelul reprezantarilor), deoarece anticiparea, prin reprezentarea unor situatii simple, se dovedeste utila, contribuind la dezvoltarea gandirii productive a copilului.

Fara a confunda gandirea cu limba sau gramatica, cu logica, trebuie sa retinem legatura indisolubila dintre gandire si limbaj.Cultivarea si educarea limbajului implica dezvoltarea gandirii. Invatandu-i pe copii sa se exprime clar si corect, acestia, implicit,  gandesc clar si corect.

Gandind asupra mijloacelor de exprimare a propriilor idei, autocontrolandu-se mereu, copilul reuseste sa imprime vorbirii sale mai multa corectitudine, claritate, coerenta, precizie.

Priceperile si deprinderile ce se formeaza la grupa mica, au menirea de a dinamiza operatiile gandirii,de a-l stimula pe copil in directia participarii active la actul comunicarii. Cunoscand bine posibilitatile grupei de prescolari cu care se lucreaza, se pot dezvolta capacitati trainice de asimilare si formare a priceperilor si deprinderilor: de a asculta cu atentie, de a se concentra atunci cand i se spune o poveste, cand i se dau instructiuni specifice, de a duce la bun sfarsit un lucru inceput, de a reactiona la cat mai multe tipuri de limbaj (verbal, nonverbal, scris), de a participa atat ca ascultator cat si vorbitor la activitatea unei grupe, in realizarea unei sarcini.

Stiind prin ce se caracterizeaza memoria, imaginatia, gandirea afectivitatea, vointa la prescolari, am tinut seama de aceste particularitati, in organizarea si desfasurarea unor tipuri diversificate de activitati, punand accent deosebit pe dezvoltarea limajului si comunicarii. Am incurajat si am stimulat permanent copilul, dezvoltandu-i increderea in propriile-i posibilitati intelectuale. Ex.-dramatizarea unei povesti este un bun prilej in dezvoltarea vorbirii dialogate, in nuantarea vocii, in intonatia ceruta de text, in miscarea scenica.

Activitatile care vizeaza imbogatirea, dezvoltarea si activizarea vocabularului copiilor de varsta prescolara le-am conceput, avand in vedere principiul de la simplu la complex.

Jocul didactic „Eu spun una, tu spui multe” a oferit copiilor posibilitatea de a-si consolida treptat formele structurii gramaticale, contribuind la ridicarea nivelului de comunicare verbala.
Desfasurandu-l pe doua subgrupe, am solicitat copiilor sa descopere de pe panou, imagini cu obiecte cunoscute (mar, carte, masina, etc.), sa le denumeasca, sa le treaca de la singular la plural si invers, sa formuleze propozitii cu aceste cuvinte.

Metoda incercarilor si erorilor constituie calea prin care se fixeaza unele notiuni cum ar fi jocul: „Denumeste obiectul si spune tot ce stii despre el. Prin acest joc am urmarit sesizarea relatiilor dintre obiecte si actiuni.
Avand in vedere  ca in gradinita vin copii din diferite medii de viata, copii crescuti in familie, la cresa , sau copii crescuti de bunici, am avut grija sa-i deprind pe copii cu formele literare ale limbii, cu un limbaj expresiv, fara vulgaritati.

Asimilarea compozitiei sonore, perceperea auditiva a unui sunet, diferentierea de alte sunete, analiza compozitiei fonetice a cuvintelor, ofera premisele necesare invatarii cititului si a scrisului.Este evident ca subdezvoltarea laturii fonetice a limbajului poate sa devina o piedica in dezvoltarea eficienta a copilului, poate sa devina un handicap.

Educarea vorbirii corecte decurge din necesitatea inlaturarii greutatii in scris si citit.

Copiii trebuie sa recunoasca sensul cuvintelor utilizate in diverse contexte. Ex. Jocul:,,Cum mai putem spune?”veste, stire, anunt; casa, locuinta, etc.

A citi nu inseamna numai a transforma literele in sunete ci si a intelege, a retine si a transmite comunicarea scrisa.
In jocul didactic:,,Alegeti si grupati” am urmarit ca prescolarii sa pronunte corect sunetele, sa citeasca corect o imagine, sa desparta cuvantul in silabe, sa recunoasca si sa scrie literele mari de tipar, sa faca deosebirea intre sunete si litere.

Prin formare de cuvinte care incep cu un anumit sunet,prin recunoasterea literei, copiii dobandesc capacitati intelectuale, mobilitate si flexibilitate in gandire, isi dezvolta curiozitatea si creativitatea, isi dezvolta atentia.

Toate aceste jocuri si activitati le-am fixat in cadrul activitatilor libere-creative, in cadrul ariilor de stimulare: Biblioteca, Joc de masa, Joc de rol, Stiinta, Arta, Constuctii, activitati care mi-au permis sa lucrez diferentiat cu copiii, in grupuri mici sau individual.

Ajutandu-i pe copii sa se corecteze, le-am format deprinderi de autoevaluare, dandu-le posibilitatea de a constata singuri performantele obtinute, contribuind la formarea capacitatii de autoapreciere si la stimularea increderii in sine.

Bibliografie:
1. Munteanu, A. (1998), “Psihologia copilului şi a adolescentului”, Editura Augusta, Timişoara.
2. Mureşan, P. (coordonator), (1991), “Inventare multifazice de personalitate”, Editura Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti.
3.  Perciun, V., (1998), “Dimensiunea proiectivă a relaţiilor interpersonale”, Editura Eurostampa, Timişoara.
4. Popescu–Neveanu, P., (1978), “Dicţionar de psihologie”, Editura Albatros, Bucureşti.

Accesări: 187

Articole asemănătoare