Misiunea instituţiei şcolare „George Emil Palade”- Buzău, unde predau, asigură o educaţie de calitate, prin centrarea învăţării pe elev, prin utilizarea unei metodologii noi de lucru şi abordarea educaţiei din perspectiva serviciilor comunităţii, prin implicarea părinţilor şi a reprezentanţilor comunităţii în pregătirea şi evoluţia în carieră a elevilor. Misiunea şcolii este consecventă moto-ului „Nu este destul să ştii, trebuie să şi aplici. Nu este destul să vii, trebuie să şi faci”.
Ca urmare a acestei misiuni, echipa managerială a instituţiei a propus organizarea mai multor comisii pe anumite probleme. Din aceste comisii menţionez câteva: comisia pentru asigurarea calităţii în educaţie, comisia de formare continuă, comisia de promovare a imaginii şcolii, comisia pentru educaţia adulţilor şi altele. În calitate de responsabil al comisiei pentru educaţia adulţilor, al comisiei pentru promovarea imaginii şcolii şi al comisiei pentru asigurarea calităţii, am propus formarea unei echipe eficiente care să se implice în diverse programe de formare şi educare a părinţilor, ţinând cont de părerile echipei manageriale care şi-a propus înlocuirea lectoratelor cu părinţii cu astfel de programe.
Iniţierea unor astfel de programe a ţinut cont de schimbările rapide care se petrec astăzi la nivelul comportamentului copilului, de diversitatea formelor de comunicare şi de relaţionare între elevi, de necesitatea ca orice părinte să fie bine informat asupra educaţiei pe care o primeşte copilul său.
Ţinând cont că în cadrul grupului şcolar de la instituţia unde predau existau mai multe persoane abilitate pe domeniul „Educaţia adulţilor” şi certificate cu diploma de formator, cu specializarea „Formare de formatori”, documente eliberate de Centrul Educaţia 2000+, formarea unei echipe de formatori pentru implicarea în programele cu părinţii avea premise bune.
• FORMULAREA IPOTEZELOR
Pornind de la aceste consideraţii, am formulat următoarele ipoteze:
1. Dacă echipa de formare dovedeşte un comportament favorabil comunicării şi lucrului în echipă, atunci părinţii se implică responsabil în programul de formare iniţiat.
2. Dacă membrii echipei îşi formează abilităţi şi deprinderi de lucru în echipă, atunci şi părinţii implicaţi devin o echipă parteneră în formarea personalităţii elevului.
• DEFINIREA CONCEPTULUI DE ECHIPĂ
Ce se înţelege prin echipă?
Printre definiţiile generale, menţionăm: „personane muncind împreunăîn grup, pentru a realiza ceva” (dicţionar) sau „un număr restrâns de persoane cu abilităţi complementare care urmăresc un scop, obiective de realizat şi o abordare comună, pentru care se consideră reciproc responsabile.”
Echipa este descrisă astfel: „echipa cuprinde două sau mai multe persoane, conştiente de interdependenţa lor pozitivă, ce se străduiesc să atingă scopuri împărtăşite, aflate în interacţiune în urmărirea aceestor scopuri, conştiente de cine este sau nu este membru al echipei, asumându-şi roluri sau funcţii specifice de acţiune; echipa, şi prin urmare, participarea membrilor ei are o durată limitată de viaţă.”
• OPERAŢIONALIZAREA CONCEPTULUI DE ECHIPĂ
Dimensiuni
Indicatori
Echipa de formatori
- experienţa de lucru în echipă
- experienţa profesională
- abilităţi tehnice şi de comunicare
- disponibilitate de a-şi asuma responsabilităţi
- capacitatea de a acţiona eficient
- capacitatea de a răspunde operativ
- capacitatea de a oferi sprijin în echipă
- spirit inovativ
Implicare
- Compararea atitudinii părinţilor înainte de program cu cea de la sfârşitul programului;
- Optimizarea relaţiei familie – şcoală.
• INTERPRETAREA REZULTATELOR
Care au fost etapele parcurse în formarea echipei de proiect?
Înainte de a pune în aplicare ideile mele, m-am consultat cu echipa managerială, cu specialişti din domeniu, respectiv cu inspectorul cu munca educativă şi am analizat trăsăturile grupului şcolar din instituţie.
În prima etapă, am prezentat în carul Consiliului profesoral intenţia de a constitui o echipă cu un anume scop, acela de a se implica în lucrul cu părinţii, în cadrul unor programe de formare, pe parcursul unui an şcolar.
Am întocmit o fişă cu criterii stabilite în vederea selecţiei membrilor echipei; fişa a fost postată la vizierul şcolii şi ulterior pe site-ul şcolii, la pagina profesorului, pentru a putea fi accesibilă oricui.
Criteriile de selecţie a membrilor echipei au avut în vedere:
1. Experienţa de lucru în echipă/dacă a mai făcut parte dintr-o echipă şi cu ce scop;
2. Experienţa profesională/respectiv pe domeniul „Educaţia adulţilor” sau ocupaţia de formator;
3. Abilităţi tehnice şi informaţionale, în vederea folosirii mijloacelor tehnice şi vizuale, crearea de prezentări PPT;
4. Abilităţi de comunicare asertivă;
5. Disponibilitate de timp şi voluntariat;
6. Disponibilitatea de a-şi asuma riscuri şi responsabilităţi;
7. Încrederea în forţele proprii şi în reuşită;
8. Capacitatea de interacţiune şi operativitate;
9. Spirit inovativ şi creativ.
După înscrierea şi selecţia membrilor echipei (am ţinut cont să predea discipline diferite, pentru a dezvolta interdisciplinaritatea), am organizat o întâlnire de lucru, în care am stabilit de comun acord regulile echipei nou alcătuite; din acestea menţionez câteva: mobilizare, implicare, încredere şi susţinere reciprocă, cooperare, responsabilitate, comunicare deschisă, optimism.
Întrucât la sistemul de reguli a aderat toată echipa (formată din 6 membri), am definit scopul echipei, pornind de la aspectele ce vor fi luate în calcul pe măsura desfăşurării programului cu părinţii. Scopul formării echipei a fost acela de a organiza stagii de formare cu părinţii elevilor, în care aceştia vor fi informaţi asupra modalităţilor de ameliorare a relaţiilor personale, asupra strategiilor de cunoaştere a copilului, prin crearea de opotunităţi pentru valorificarea experienţelor pozitive dobândite de părinţi în educarea copilului.
• ANALIZA DE NEVOI
Obiectivele programului de formare s-au stabilit prin evaluarea nivelului competenţelor existente şi identificarea nivelului de comtpetenţă dorit. Nevoia de formare s-a identificat prin analiza temeinică a nevoilor de dezvoltare a competenţelor de lucru cu familia elevului. Membrii echipei de proiect şi-au împărţit sarcinile echitabil.
În acest sens, au fost elaborate şi implementate instrumente adecvate:
- Chestionare de evaluare pentru părinţi, cu respectarea confidenţialităţii, pentru a facilita identificarea nevoilor reale;
- Sondaj de opinie privind comportamentul copiilor;
- Chestionare pentru elevi privind comunicarea în familie;
- Analiza statistică a numărului de părinţi plecaţi în străinătate, a numărului de copii cu părinţii divorţaţi;
Autoevaluarea a fost necesară, pentru responsabilizarea faţă de propria persoană, angajament personal al intervievatului, identificarea punctelor tari şi slabe, stabilirea unor obiective clare de dezvoltare personală, respectiv realizarea comparaţiei între feed-back şi punctele de vedre ale părinţilor.
În urma aplicării chestionarului de evaluare şi a interviului, s-a stabilit în echipă, un plan de dezvoltare profesională.
• STABILIREA OBIECTIVELOR
Obiectivele generale ale programului desfăşurat în echipă au fost: ameliorarea relaţiilor personale, creşterea calităţii demersului educativ prin dezvoltarea parteneriatului familie-şcoală.
Obiectivele de referinţă au vizat: dezvoltarea deprinderilor de lucru în echipă interdisciplinară, identificarea instrumentelor de comunicare dintre şcoală şi familie, monitorizarea impactului activităţilor derulate asupra grupului –ţintă.
Grupul ţintă a fost reprezentat de 30 de părinţi din Comitetul de părinţi de la clasele VII-VIII, precum şi profesori diriginţi interesaţi de tematica abordată.
Activităţile incluse în program au impus o abordare cuprinzătoare din perspectiva verbului „a învăţa” sesiunile de lucru: „Învăţ să mă cunosc”, „Învăţ să construiesc relaţii cu ceilalţi”, „Învăţ să fac faţă riscurilor” şi nu în ultimul rând, „Învăţ să-mi construiesc viitorul”.
Metodele de lucru cu părintţii, precum şi formele de activitate au permis dezvoltarea abilităţilor de muncă în echipă.
Dacă la prima sesiune au fost analizate individual aşteptările şi temerile paritcipanţilor şi stabilită valoarea grupului, prin intermediul exerciţiului valorilor, evaluându-se capacitatea de transfer teoretic şi practic, argumentarea şi corelarea cu alte experienţe, începând cu a doua sesiune şi până la ultima, echipa de formatori a mobilizat participanţii la îndeplinirea sarcinilor de lucru pe echipe.
Am ţinut cont de aşteptările părinţilor de a avea în echipă şi elevi, de aceea, în carul fiecărei sesiuni, înteracţiunea a fost părinte- părinte, părinte-elev, evaluându-se astfel capacitatea de integrare în echipă, de colaborare şi comunicare în cadrul grupului.
Prezint sintetic câteva din aşteptările participanţilor: „o mai bună cunoaştere a copilului”, „învăţ prin colaborare”, „să descopăr alte metode de relaţionare şi de înţelegere a copilului”, „o curiozitate stârnită de o provocare”, „schimb de idei între părinţi”, „deschidere pentru comunicare”, „orice zi este o provocare şi o experienţă de învăţare”.
Feedback-ul oferit la sfârşitul primei sesiuni a fost răspunsul printr-un cuvânt-cheie la întrebarea: „Cum aţi caracteriza activităţile desfăşurate în cadrul sesiunii?”. Sistematizez câteva răspunsuri care evidenţiază comportamentul favorabil lucrului în echipă: „lumină, nădejde, culoare,motivaţie, prietenie, comunicare, experienţă, educaşie, o provocare, sinceritate, autocunoaştere, responsabilitate, altruism, căldură sufletească.”
După fiecare sesiune desfăşurată lunar, echipa de proiect s-a întâlnit pentru a analiza aspectele pozitive, respectiv negative ale modului de lucru în echipă. Pentru fiecare sesiune s-a întocmit un raport asupra modului de desfăşurare a sesiunii de lucru în echipă. Raportul a cuprins:tematica, obiectivele sesiunii ( de tip SMART), data, locul de desfăşurare, grupul-ţintă, numărul de pariticipanţi, aspecte pozitive, aspecte negative, recomandări pentru optimizare, concluzii.
Modul de organizare al fiecărei sesiuni a fost pariticularizat în funcţie de membrii echipei, dar şi pentru o captare a atenţei şi o motivare a participanţilor.
În planul celei de-a doua sesiuni, „Învăţ să mă cunosc”, au fost incluse: un pretext pentru cunoaştere – prezentare metaforică „parabola creionului, chestionar de autocunoaştere „Cine sunt eu?”, lucru pe echipe (Părinţi-copii) pentru rezolvarea unor sarcini.
Din cadrul sesiunii cu tema „Învăţ să iau o decizie”, menţionez câteva aspecte remarcate în urma rezolvării sarcinilor de lucru pe echipe. S-au constituit trei echipe de părinţi şi una de elevi. Prima echipă a prezentat solutii, negociate în grup, la cerinţa „Precizaţi factorii care generează fenomene de indecizie sau de alegere greşită a şcolii”: „lipsa de informaţie, lipsa unor abilităţi, aspectul financiar al profesiei, diferenţa de opinii între părinţi şi copii”. A doua echipă de părinţi a avut de identificat neajunsurile întîmpinate de familie şi de şcoală în alegerea profesiei. Notez câteva răspunsuri, produse ale echipei: „situaţia economică, statul social şi profesional, nesiguranţa pe piaţa muncii, schimbările sistemului de învăţământ.” Echipa elevilor a formulat, prin colaborare, opinii pornind de la întrebarea : „Reprezintă sau nu banii un semn al succesului în viaţă, iar lipsa lor o exprimare sigură a eşecului?” Notez concluziile elevilor: „Nu te lăsa condus de bani, eşti propriul tău stăpân” sau „Foloseşte banii nu pentru tine, ci pentru a ajuta!”
Pe parcursul derulării programului, echipa s-a mobilizat permanent, respectând regulile şi comportamentul favorabil dezvoltării abilităţilor de lucru în echipă.
Concluzii
Întrucât programul s-a finalizat cu succes, grupa de părinţi venind periodic la toate sesiunile, înseamnă că echipa de proiect a dovedit implicare, responsabilitate, iniţiativă, aşadar deprinderi şi abilităţi de lucru în echipă, ceea ce confirmă ipotezele de la care am plecat. Ceea ce întăreşte ipotezele noastre, este faptul că anul acesta se desfăşoară în instituţia şcolară în care predau alte trei programe de formare cu părinţii, cu tematică derivată din primul program.
Aşadar, rezultatele muncii în echipă au confirmat ipoteza studiului nostru, putându-se astfel afirma că eforturile echipei au dus la implicarea părinţilor ca parteneri activi în educaţia copiilor lor. Astfel, pentru ca relaţia familie-şcoală să fie un factor de progres în formarea şi dezvoltarea personalităţii elevului este nevoie de implicarea directă a părinţilor, dat şi de responsabilizarea şi motivaţia susţinută a echipei.
Bibliografie
Ciobanu, prof. ing. Doina – „Utilizarea abilităţilor de muncă în echipă”, 2007, didactic.ro;
Gherguţ, Alois – „Management general şi strategic în educaţie – ghid practic”, Editura POLIROM, 2007;
Iucu, Romiţă B. – „Managementul şi gestiunea clasei de elevi – fundamente teoretico-metodologice”, Editura POLIROM, 2000;