Termenul literație a fost recent împrumutat în vocabularul limbii române, însă nu beneficiază încă de o definire oficială în cadrul Dicționarului explicativ al limbii române. Astfel, sensul său este preluat în principal din literatura de specialitate anglofonă, unde desemnează competența de a citi, a scrie, a utiliza numere, precum și de a înțelege și aplica informațiile dobândite în contexte cotidiene. Literația este frecvent confundată cu alfabetizarea, întrucât unele lucrări o reduc la simpla capacitate de a citi și a scrie. Totuși, o astfel de abordare este limitativă, întrucât aceste caracteristici definesc, în egală măsură, alfabetizarea.
Din perspectivă actuală, literația este concepută ca o competență complexă, care presupune identificarea, înțelegerea, exprimarea, crearea și interpretarea conceptelor, sentimentelor, faptelor și opiniilor, atât în formă orală, cât și scrisă, utilizând resurse vizuale, auditive și digitale, în contexte disciplinare și situații variate. Aceasta reflectă abilitatea de a comunica și de a construi relații cu ceilalți într-o manieră eficientă, adecvată și creativă.
De ce reprezintă competența de literație un punct de referință în actualul demers propus?
Conform Asociației Române pentru Literație, în urma proiectului ELINET – European Literacy Network, cel mai important demers, la nivel european, în domeniul literației, s-a constatat că România este țara cu cel mai mare procent de copii, de 15 ani, analfabeți funcțional, adică adolescenți care pot citi, dar nu înțeleg ce citesc și nici nu pot folosi în viața reală informațiile sau cunoștințele din textele lecturate. Toate studiile și cercetările spun că lipsa competențelor de literație este cauza principală a insuccesului școlar și, apoi, a nereușitei în viață. La nivel european, procentul copiilor de 15 ani cu competențe scăzute în domeniul literației este de 20%, iar ținta pentru 2030 este ca acest procent să scadă la 15%. România se situeaza pe ultimul loc, cu un procent de 47% copii cu competențe sub nivelul 2 (corespunzator testelor PISA), ceea ce înseamnă că aceștia recunosc literele, citesc cuvintele și propozițiile, dar nu înțeleg despre ce anume este vorba în text.
În formarea acestei competențe intervine cadrul didactic, în special profesorul de limba și literatura română la nivel gimnazial, acesta având prin natura disciplinei rolul de a asigura cadrul de formare al literației, aducând în sfera de interes a elevului textele care răspund acestei nevoi.
Pentru a antrena elevii într-o lectură conștientă, pentru a-i stimula dincolo de încorsetările activităților didactice, am propus o serie de proiecte educaționale, aducând în atenție atât textul literar, cât și textul nonliterar.
Pentru a explora texte literare, dar și realitatea dincolo de textele literare, pentru a le aduce în cotidianul elevilor, am elaborat Proiectul educațional transfrontalier Provocările lecturii, realizat în parteneriat cu Liceul Teoretic Mihai Eminescu, Fălești, Repuplica Moldova. In cadrul proiectului, elevii au fost distribuiți în echipe transfrontaliere (câte doi elevi români și doi elevi moldoveni), fiecare echipă primind spre lectură o operă literară adecvată segmentului de vârstă (14 – 15 ani).
Strategia de lucru a presupus lectura profundă a textelor, crearea de sinteze (afiș, booktrailer, prezentare de personaj), analiza și evaluarea comportamentelor ficționale și extrapolarea în nonficțional.
După lectura textelor, elevii au realizat booktraillere pentru a prezenta perspectiva echipei asupra a ceea ce transmite textul parcurs, dar și afișe promoționale la un târg de carte virtual. Au fost realizate întâlniri online pentru ca echipele să prezinte și să promoveze în rândul colegilor cărțile citite, respectiv materialele realizate. În următoarea etapă, personajele textuale au pășit în afara cărții. Echipele au dat viață unui personaj la alegere prin intermediul aplicațiilor virtuale (Blabberize sau ChaterPix), reinterpretând eroul literar, dar păstrând anumite elemente: portretul fizic al personajului, respectiv anumite valori care îl recomandă și în societatea contemporană elevului. Au fost organizate mai multe întâlniri online pentru a dezbate asupra personajelor, asupra unor situații textuale pe care le pot întâlni elevii în realitatea cotidiană, nu doar în lumea ficțională. Evaluarea finală a proiectului a constat într-un chestionar pe care tot elevii l-au creat, fiecare echipă adresând și răspunzând la întrebările celorlalte.
Astfel, proiectul și-a atins obiectivele, de a promova lectura conștientă, profundă, de a înțelege și interpreta informația, de a selecta conceptele utile, de a evalua și argumenta opinii. Strategiile de literație în general, și cele prezentate, în particular ca etape importante în învățare și în formarea literației funcționale, prezintă câteva avantaje în practica școlară asigurând: înțelegerea textelor de specialitate facilitând învățarea; fixarea cunoștințelor prin asocieri cu informații anterior asimilate; durabilitatea informației; aplicabilitatea cunoștințelor; facilitează motivarea, implicarea și activizarea elevilor în învățare. Așadar, competențele de literație sunt importante atât pentru parcursul educațional al copilului, cât și pentru cel profesional, personal și social.
Bibliografie
1. iteach.ro/experientedidactice/literatia-si-functia-ei-de-cunoastere accesat la data de 2.03.2025;
2. www.ccdcluj.ro/Fisiere/2018-2019/Preuniversitaria/pdf/Creativitate/Mesesan_Nicoleta_Literatia_%C3%AEntre_teorie_%C8%99i_practic%C4%83.pdf accesat la data de 5.03.2025;
3. sedl.org/…/teaching_content_area_literacy_and_disciplinary_literacy.pdf accesat la data de 5.03.2024;
4. www.literacyworldwide.org/get-resources/literacy-glossary/references accesat la data de 12.03.2025;
5. www.arlromania.ro/proiecte, accesat la data de 7.03.2025.