Datorită prezenței elevilor cu cerințe educative speciale (CES), sistemul de învățământ a trecut recent prin schimbări fundamentale de paradigmă, concretizate în conceptele de educație integrată și școală incluzivă. Acești elevi prezintă dificultăți diverse (de comunicare, limbaj, orientare spațială, atenție, ritm de lucru, emoționale etc.), dar nu trebuie etichetați, ci recunoscuți ca având CES. Ei necesită un sprijin sporit din partea adulților (părinți, profesori), materializat prin atenție suplimentară, educație individualizată, răbdare și înțelegere. Pentru a le permite să progreseze în ritmul propriu și conform capacităților individuale, este esențială flexibilizarea curriculum-ului școlar, implicând adaptarea conținuturilor, metodelor și tehnicilor de lucru. (Darie, 2014, p.1)
Ivan (2024, pp. 12-13) menționa faptul că procesul de optimizare a competențelor de comunicare la elevi necesită implementarea unui set diversificat de strategii didactice, centrate pe claritate, incluziune și feedback constructiv:
- Asigurarea clarității și accesibilității discursului: Se impune utilizarea unui limbaj concis și explicit, evitând terminologia excesiv de tehnică sau structurile sintactice complexe, cu scopul de a facilita înțelegerea integrală a instrucțiunilor și a conținutului esențial de către elevi.
- Crearea unui mediu comunicațional deschis și securizant: Promovarea unei culturi școlare care încurajează comunicarea bidirecțională este crucială. Cadrul didactic trebuie să edifice un climat psihologic propice, în care elevii să se simtă confortabil să inițieze întrebări, să își exprime opiniile și să solicite sprijin, la care se va răspunde cu empatie și răbdare.
- Valorificarea comunicării nonverbale: Integrarea elementelor de comunicare nonverbală, precum contactul vizual adecvat, expresiile faciale congruente și limbajul corporal conștientizat, este esențială pentru a consolida și a nuanța mesajele verbale transmise.
- Susținerea conceptuală prin mijloace auxiliare: Pentru a facilita asimilarea noțiunilor abstracte, este necesară oferirea de exemple concrete și ilustrații pertinente. Suportul vizual și utilizarea resurselor didactice auxiliare (inclusiv software-ul educațional și aplicațiile relevante) contribuie la diversificarea canalelor de învățare.
- Monitorizarea înțelegerii și procesarea informației: Includerea unor pauze strategice în fluxul discursiv permite elevilor alocarea timpului necesar pentru procesarea cognitivă a informației. Aplicarea regulată a întrebărilor de verificare (sondaj) asigură evaluarea formativă a gradului de înțelegere și permite intervenții imediate de clarificare.
- Diferențierea stilului didactic: Adaptarea flexibilă a stilului de predare și de comunicare la etapele de dezvoltare (vârstă) și la profilul de învățare al elevilor (de exemplu, preferințele auditive, vizuale sau tactile) optimizează eficacitatea transferului de cunoștințe.
- Structurarea Logică a Conținutului: Organizarea riguroasă și secvențială a informațiilor, susținută de elemente de structurare vizuală (de exemplu, scheme, diagrame, hărți conceptuale), facilitează urmărirea logică a materialului și înțelegerea structurată a cunoștințelor.
- Oferirea de feedback formativ: Aplicarea constantă a unui feedback pozitiv și constructiv, focalizat pe progresul și eforturile elevilor, este fundamentală pentru dezvoltarea continuă a competențelor lor de comunicare și pentru consolidarea încrederii în sine.
- Promovarea interacțiunii sociale: Încurajarea colaborării și a comunicării interpersonale între elevi stimulează dezvoltarea abilităților de interacțiune socială și contribuie la cultivarea unui mediu de învățare incluziv și sănătos.
Zaharia (2024, pp.230-231) evidenția faptul că strategiile educaționale vor viza facilitarea incluziunii sociale și a colaborării în cadrul grupului, asigurând echitatea participativă pentru elevul cu dizabilitate intelectuală. Obiectivul principal constă în crearea unor oportunități egale de contribuție și implicare activă în sarcinile didactice.
Acest demers necesită stimularea comunicării deschise și cultivarea unui mediu suportiv, în care membrii grupului sunt încurajați să manifeste sprijin reciproc și consolidare pozitivă. Prin aceasta, se urmărește dezvoltarea competențelor sociale și promovarea unei atitudini de acceptare și valorizare a diversității.
Totodată, este esențială adoptarea unei comunicări clare și diferențiate, aliniate la profilul cognitiv al elevului cu dizabilitate intelectuală ușoară. Aceasta implică utilizarea unui limbaj concis, a instrucțiunilor multimodale (verbale și vizuale) și validarea constantă a înțelegerii mesajelor transmise.
Furdui (2021, pp.376-377) menționa faptul că adaptarea relațională la elevii cu Cerințe Educative Speciale (CES) reprezintă o provocare semnificativă, impunând cadrului didactic utilizarea unor strategii și metode destinate facilitării comunicării și atenuării distorsiunilor de limbaj. Un impact deosebit în consolidarea relațiilor interpersonale și în dezvăluirea sinelui în fața grupului îl au metodele de „spargere a gheții” (ice-breaking).
Scopul principal al acestor tehnici este diminuarea barierelor relaționale și instaurarea unui climat de lucru relaxant și securizant. Printre strategiile specifice, se numără:
- „Adevărat și Fals”: O tehnică menită să sporească cunoașterea reciprocă și să catalizeze comunicarea inițială.
- „Obiecte Găsite”: O metodă energizantă care cultivă capacitatea de exprimare și argumentare, facilitând totodată dialogul și creând o zonă de confort relațional pentru prevenirea izolării.
- „Descrieți Comportamentul”: Utilă pentru abordarea și analizarea comportamentelor care pot interfera cu activitățile grupului.
- „Reamintirea Succeselor și Eșecurilor”: O abordare care vizează recâștigarea încrederii în sine și inspirarea elevilor să perceapă eșecurile ca oportunități de învățare, prin rememorarea momentelor pozitive scurte.
- „Recunoaște-mă”: Un exercițiu ce stimulează capacitatea de auto-prezentare și de adaptare la diverse contexte sociale.
Exercițiile de „spargere a gheții” funcționează ca modalități de interacțiune educațională structurată. Efectul lor cumulativ constă în optimizarea comunicării și relaționării cu elevii cu CES, constituind fundamentul esențial atât pentru progresul academic, cât și pentru adaptarea școlară și psihosocială a acestora.
În concluzie, adoptarea unui cadru de școală incluzivă este esențială pentru a răspunde nevoilor diverse ale elevilor cu Cerințe Educative Speciale (CES), solicitând adaptarea flexibilă a curriculum-ului și un sprijin individualizat. Succesul în comunicare și integrarea socială depinde de aplicarea unor strategii didactice clare și diferențiate, susținute de metode de facilitare socială precum „spargerea gheții”, care contribuie decisiv la adaptarea școlară și la progresul acestor elevi.
Bibliografie
Darie, E. (2014). Formarea abilităţilor de comunicare la copiii cu C.E.S. Convorbiri literare, (7), Casa Corpului Didactic Tulcea.
Diaconu, A., Stamatachi, A. E., & Aprodu, D. E. (2024). Eu, copilul cu tulburări specifice de învățare, sunt un copil SPECIAL! Și mi-ar plăcea mult să mă cunoști mai bine. Ghid de călătorie (didactică) în universul copiilor cu CES. Expert Projects.
Furdui, E. (2021). Adaptarea relațională a elevilor cu CES in instituțiile de invățămant general. In Cercetarea în ştiinţe ale educaţiei şi în psihologie: provocări, perspective”, conferinţă ştiinţifică naţională (pp. 374-378).
Zaharia, M. A. (2024). Adaptarea procesului instructiv-educativ pentru elevii cu CES.