Într-o lume dominată de tehnologie, lectura a devenit pentru mulţi dintre copii o ultimă prioritate în viaţă. Televizorul, calculatorul, telefonul, internetul, reţelele de socializare reprezintă principalele modalităţi de petrecere a timpului liber, însă ele nu vor putea înlocui niciodată valoarea morală, culturală şi educativă a unei cărţi. Chiar dacă sursele menţionate pot avea şi caracter educativ, nu vor avea niciodată un rol important în formarea caracterului unui copil.
„Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor.” Miron Costin
În cartea de interviuri luate de Claude Henri Rocquet lui Mircea Eliade, acesta din urmă înregistra o stare de spirit general pentru copiii de vârsta ciclului primar, caracterizată prin foamea de a ști, prin setea nemăsurată de lectură, fără selecție și fără răgaz. La întrebarea despre amintirile păstrate din vremea când frecventa cursurile școlii de pe strada Mântuleasa din București, Mircea Eliade a răspuns: „Îndeosebi, amintirea lecturii. Când aveam vreo zece ani, am început să citesc romane, romane polițiste, povestiri, în sfârșit, tot, ce se citește la zece ani, chiar ceva mai mult, Alexandre Dumas, de exemplu, tradus în românește.
Mari personalități ale culturii universale și naționale s-au întâlnit cu Biblia în timpul copilăriei, prin intermediul unor istorii biblice, auzite sau citite: „Momente supreme ale școlarității erau fără îndoială recreațiile. Printre recreații se aprindea uneori luminoasă, ora de istorii biblice. Pe acestea ni le povestea dascălul și-mi plăceau, fiindcă se învățau fără carte.” (Lucian Blaga)
Întrebat într-un interviu ce a citit, ce citește și ce va citi, Tudor Arghezi, personalitate remarcabilă a literaturii române a răspuns ostentativ și extrem de semnificativ: Biblia. El are credința că în această Carte a Cărților s-au concentrat înțelesurile nedeslușite ale Începutului și Sfârșitului, el are credința că prin lectura acesteia îl va descoperi pe Dumnezeu, pe care îl caută cu atâta ardoare.
Scopul lecturii, este acela de a forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea din jurul său, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, exprimându-şi gânduri, stări, sentimente, opinii, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om. Pasiunea pentru lectură ar trebui să apară la vârste fragede, încă din familie, dar astăzi unii părinţi pun în mâna copilului telefonul sau tableta, iar cartea rămâne iarăşi pe ultimul loc. Pasiunea pentru lectură ar trebui consolidată la şcoala în cadrul tuturor orelor, dar profesorul grăbit să-şi parcurgă planificarea nu mai acordă atenţie acestui aspect.
Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii. Ea este factorul decisiv pentru formarea unui om capabil să contribuie la dezvoltarea societăţii, să fie pregătit pentru muncă, să fie un model pentru cei din jurul său. Şcoala are un rol decisiv în formarea omului. Misiunea şcolii este aceea de a contribui la realizarea idealului educativ impus de cerinţele vieţii sociale. Fiecare cadru didactic, prin disciplina pe care o predǎ, încearcǎ să pună o piatrǎ de temelie în educaţia unui copil. Lectura contribuie la dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă şi orală, dezvoltă imaginaţia şi cultura generală a unui copil. Doar un copil care citeşte va reuşi în viaţă şi va aprecia frumosul, adevărul şi dreptatea.
Elevilor noştri ar trebui să le propunem cărţi captivante, cărţi potrivite vârstei lor. Singur pe lume, de Hector Malot, Doi ani de vacanţă, de Jules Verne, Fantoma de la operă, de Gaston Leroux, Împăratul muştelor, de William Golding sunt doar câteva dintre romanele extraordinare ce pot fi citite cu plăcere de către elevi.
Citind, intrăm într-o lume magică plină de aventuri, de mistere sau armonie; ne bucurăm de reuşita unor personaje sau ne întristăm de eşecul sau durerea altora, trăim suspansul sau ne emoţionăm, descoperim expresii pline de adevăr. Constantin Chiriţă preciza în romanul Cireşarii: ,,Şcoala este cuibul în care înveţi cum să te înalţi în văzduh’’. Aceasta înălţare se poate realiza doar prin lectură.
Lectura antrenează şi dezvoltă capacităţi mintale, deoarece necesită un efort de gândire, de învăţare conştientă. Lectura are valoare, implicaţii şi eficienţă deosebite, deoarece cartea reprezintă unul din importantele mijloace de memorare (de stocare) şi transmitere de-a lungul generaţiilor a tezaurului cultural-ştiinţific al umanităţii, absolut necesar continuităţii dezvoltării cunoaşterii şi societăţii, precum şi dezvoltării personalităţii tinerelor generaţii.