Termenul de creativitate îşi are originea în cuvântul latin „creare”, care înseamnă a zămisli, a făuri, a crea. Însăși originea cuvântului ne demonstrează că termenul de creativitate definește un proces, un act dinamic care se dezvoltă, se desăvârșește şi cuprinde atât originea cât şi scopul.În psihologie, conceptul de creativitate are următoarele trei accepţiuni:
- de comportament şi activitate psihică cretoare;
- de structură a personalităţii sau stil creativ;
- creativitatea de grup, în care interacţiunile şi comunicarea mijlocesc generarea de noi idei, deci duc la efecte creative.
Funcţia psihică esenţială procesului de creaţie este imaginaţia, proces de sinteză a unei reacţii, fenomene psihice noi. Însuşirile ei definesc particularităţile actului creator:
1. Fluiditatea – posibilitatea intuirii de numeroase imagini sau idei (numărul variantelor imaginate ca soluţii ale problemei puse)
2. Flexibilitatea – uşurinţa de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme, atunci când cel utilizat anterior nu dă rezultate (gradul de diversitate a soluţiilor)
3. Originalitate – este expresia noutăţii care se observă, în unele cazuri, prin raritatea statistică a soluţiei.
Studiul de caz a fost aplicat în cadrul a două grupe de preşcolari: grupa experimentală – grupă la care s-au folosit în cadrul activităţilor de educarea limbajului numai metode moderne – şi grupa martor – grupă la care s-au folosit numai metode tradiţionale. Au fost aplicate trei probe ambelor grupe:
1) grupa martor – metoda REPOVESTIRE
grupa experimentală – metoda PĂLĂRIILE GÂNDITOARE
Pentru ambele grupe tema a fost povestea: „Ursul păcălit de vulpe”
2) grupa martor – metoda LECTURA EDUCATOAREI
grupa experimentală – metoda PREDICŢIILE
Pentru ambele grupe tema a fost „O zi cu bunica” (poveste creată de educatoare)
3) grupa martor-metoda LECTURĂ DUPĂ IMAGINI
grupa experimentală-metoda MOZAICUL
Pentru ambele grupe tema a fost povestea ”Punguţa cu doi bani„
PROBA NUMĂRUL 1
Grupa experimentală a fost împărţită în 6 echipe, fiecare având un conducător individualizat prin culoarea pălăriei: albă, neagră, roşie, galbenă, albastră şi verde. Următorul pas al activităţii a fost stabilirea sarcinilor pentru fiecare echipă: echipa pălăriilor albe a avut sarcina să redea imaginea clară, obiectivă a faptelor din poveste, pălăriile negre au exprimat întâmplările şi personajele negative, pălăriile roşii au redat personajele pozitive şi sentimentele provocate de faptele acestora, pălăriile galbene au găsit soluţii prin care se pot corecta întâmplările şi faptele negative din poveste, pălăriile albastre au relatat şi explicat morala ce reiese din poveste, pălăriile verzi au exprimat o variantă nouă a poveștii. După împărţirea pălăriilor şi a sarcinilor, am adresat copiilor o serie de întrebări (câte 6 pentru fiecare echipă). Fiecare echipă, prin intermediul conducătorului a răspuns numai la întrebările care se potrivesc cu sarcina fiecărei culori. După fiecare set de întrebări, echipele fac schimb de pălării, dându-se astfel posibilitatea tuturor copiilor de a se transpune în rolurile fiecărei culori.
Exemplificăm, în continuare, un set de întrebări pentru fiecare culoare:
• Spuneţi titlul şi scriitorul povestirii (Pălăriile albe);
• Care sunt personajele negative din poveste (Pălăriile negre);
• Denumeşte personajele pozitive (Pălăriile roşii);
• Ce ar trebui să facă vulpea ca să îl ajute pe urs? (Pălăriile galbene);
• Ce învăţăm noi din poveste? (Pălăriile albastre);
• Găsiţi alt final pentru poveste (Pălăriile verzi).
În cazul grupei martor activitatea realizată prin “Repovestire”, a avut următorul scenariu: după ce li s-a făcut cunoscut titlul şi s-a anunţat pe scurt conţinutul, copiii au fost solicitaţi să reproducă povestea pe episoade ăn ordinea prezentării tablourilor; fiecare episod corespunzător unui tablou, este povestit de către alt copil. După ce povestea a fost reprodusă pe fragmente ea este redată în întregime de copii, fără ca aceştia să se mai sprijine pe tablouri.
PROBA NUMĂRUL 2
La grupa experimentală, am folosit ca metodă modernă: PREDICŢIILE. Este o metodă care poate fi aplicată cu succes în cadrul activităţi de educare a limbajului, mai ales la povestiri sau lecturi.
Am desenat pe o bucată de carton tabelul predicţiilor: Copiilor le-au fost date câteva cuvinte cheie, iar ei au spus ce cred că se întâmplă legat de cuvintele respective; răspunsurile se trec în coloana 1 şi 2 din TABELUL PREDICŢIILOR.
Am citit primul fragment şi am scos câteva idei despre ce s-a întâmplat şi se trec în coloana 3. Am pus întrebarea :„ Ce credeţi că se întâmplă în continuare?”.Predicţiile copiilor se trec în coloana 1 şi 2, apoi am citit următoarele fragmente, am formulat 2-3 idei pe care le-am trecut în coloana nr.3, apoi se merge mai departe cu întrebarea: ce credeţi că se va întâmpla, se notează predicţiile şi motivaţia: De ce credeţi că aşa se va întâmpla… până se termină povestea.
Pentru aplicarea acestei metode am ales o poveste creată de noi cu titlul”O zi cu bunica „, tocmai pentru a putea urmări mai bine manifestarea particularităţilor actului creator: flexibilitatea, fluiditatea, originalitatea.
La grupa martor, activitatea de educare a limbajului s-a desfăşurat cu ajutorul metodei LECTURA EDUCATOAREI, şi a avut următorul scenariu: am făcut cunoscut copiilor titlul poveşti ce urmează a fi citită, apoi s-a trecut la expunerea propriu-zisă, expunere care a fost clară, accesibilă şi expresivă, pentru a pitea capta atenţia, pentru a trezi emoţii şi pentru a asigura motivaţia învăţării. Expunerea a alternat cu dialogul succint cu copii, menit să le întreţină atenţia, să creeze tensiune emoţională şi dinamism. La încheierea activităţii am pus câteva întrebări pentru a fixa conţinutul poveşti:Ce personaje v-au plăcut şi de ce?, Cu ce personaje aţi dori să semănaţi şi de ce? ş.a.m.d.
PROBA NUMĂRUL 3
Pentru grupa experimentală, s-a folosit metoda modernă MOZAICUL. Este o metodă de învăţare prin colaborare şi are la bază împărţirea grupului în mai multe grupuri de lucru, coordonate de educatoare.
Etapele metodei:
1) Am împărţit grupa de copiii în 4 grupe de câte 6, astfel: fiecare copil a spus un număr de la 1 la 4, toţi cei cu numărul 1 au mers într-un grup, cei cu numărul 2, într-un alt grup ş.a.m.d.
Le-am explicat copiilor că au sarcina să relateze ce văd în imaginea pe care o vor primi. Să privească cu atenţie, să discute între ei şi să stabilească, în grup, cum vor descrie imaginea, reţinând propozițiile formulate. Fiecare grup trebuie să aibă un lider care va explica celorlalţi ce au stabilit că trebuie spus despre ilustraţia primită.
2) După ce grupele de copii şi-au încheiat lucrul, liderul fiecărui grup prezintă celorlalţi conţinutul pregătit.
La grupa martor activitatea s-a desfăşurat pe baza metodei LECTURĂ DUPĂ IMAGINI. Activitatea a avut două componente: observarea dirijată a imaginilor şi dezvoltarea capacităţilor de receptare şi exprimare a mesajelor. Le-am prezentat copiilor imaginile sub formă de surpriză, trecând apoi la analiza, descrierea, compararea şi interpretarea acestora, prin convorbirea dintre noi: educatoarele şi copiii.
Următorul pas a fost prezentarea sintezelor parţiale, prin expuneri narative, descriptive sau explicative, urmând apoi concluziile realizate prin povestire relevându-se semnificaţia ansamblului.
Bibliografie
*** Psihopedagogie – curs pentru examenele de definitivat şi grade didactice, Ed. Polirom, 1998
Cristea, Sorin : Pedagogie (vol. II), Ed. Hardiscom, 1997
Ionescu, M. Radu. Didactica modernă, Ed Dacia 2003