Reforma din învățământul preșcolar propune o nouă viziune asupra abordării limbajului oral, ce face posibilă, mai devreme sau mai târziu, trecerea spre limbajul scris. La vârsta preșcolară, sub influența activității instructiv-educative desfășurată în grădiniță, limbajul copiilor înregistrează modificări calitative și cantitative însemnate. Capacitatea de a vorbi a copilului depinde și de măsura în care educatorul cunoaște mecanismul și procesul formării limbajului și oferă fiecărui copil în raport cu particularitățile și cu stadiul dezvoltării sale, prilejul exersării vorbirii.
Am aplicat principiul respectării particularităților de vârstă și individuale atât pentru copiii care întâmpină dificultăți de pronunție și exprimare, cât și pentru aceia cu calități deosebite, asigurând în felul acesta stimularea dezvoltării lor până la nivelul maxim al disponibilităților pe care le are fiecare copil.
Cititul poate fi abordat și la vârsta preșcolară sub formă de inițiere în problemele de bază ale acestuia. Nu am făcut presiuni asupra celor ce debutează în citire, dar nici nu le-am inhibat dorința de a citi celor care au dorit să o facă. Nu trebuie să se meargă cu toți copiii în același ritm, ci să se respecte ritmurile și interesele individuale.
Învățarea literelor și chiar citirea unor cuvinte cu structură fonetică simplă s-a realizat numai în cadrul etapei jocurilor și activităților alese. Pentru însușirea literelor alfabetului am folosit ca material mai multe cărți cum sunt: „Alfabetul Grădiniței” de A. Țurcanu și „Cartea literelor mari” de V.R. Ghenceanu, în care, prin versuri simple dar frumoase și ușor de memorat, se sugerează caracteristicile literelor. Forma literelor a fost fixată și prin alte activități: jocuri de construcție din bețișoare, îndoituri din sârmă, modelaje din plastilină, decuparea literelor pe contur.
Fără a viza învățarea cititului în maniera școlară, ci rămânând în limitele scopului propus — acela de inițiere în problemele fundamentale ale citirii, am introdus așa-numitul „Joc de litere”, în cadrul căruia am pus la dispoziția copiilor un număr de jetoane, cerându-le să alcătuiască cu acestea cât mai multe cuvinte și să citească ceea ce au scris.
În alte activități, alături de jetoanele cu litere am introdus și jetoane cu imagini sub care era scris cuvântul ce desemna obiectul desenat. Copiilor li s-a dat sarcina de a „construi” cuvântul respectiv, alegând din mulțimea literelor pe cele necesare. Astfel, se realizează o dublă recunoaștere a literelor, în structura cuvântului și în alegerea lor din mulțimea tuturor literelor.
Cei mai mulți copii s-au obișnuit cu forma literelor, făcând legătura sunet-semn grafic. Unii au realizat mai greu legătura dintre sunete, totuși în urma exercițiului au reușit. Copiii alcătuiesc singuri cuvinte, bază a viitoarei activități de scriere (din punct de vedere al ordonării și al respectării sensului așezării semnelor grafice).
Interesul copiilor pentru citire se verifică nu numai prin aderența destul de mare la jocul cu litere, ci și prin faptul că ei transferă cunoștințele dobândite pe această cale în alte jocuri, când deseori, luându-și o carte, încearcă în grup, colaborând, să citească.
Acest gen de activitate are certe valente formative. Copiii sunt puși în situația de a colabora și fac acest lucru cu plăcere. De asemenea, lucrând singuri, ei solicită ajutorul adultului — fapt important pentru formarea elevului de mai târziu.