Scopul fundamental al educaţiei este pregătirea copilului pentru viaţă, pentru toate cerinţele concrete, existente, reale şi viitoare legate de activitatea profesională, de viaţa socială şi culturală. Şcoala formează un om complex, capabil să-şi armonizeze aspiraţiile personale cu cele generale, să-şi dezvolte potenţialităţile şi să se adapteze progresului.
Lumea contemporană se caracterizează tot mai mult prin accelerarea şi generalizarea schimbărilor, prin complexitate şi globalizarea problemelor. Într-o astfel de lume modernă, educaţia îl instruieşte pe viitorul adult pentru schimbare, complexitate, interes şi entuziasm pentru progres, educaţia îi dezvoltă capacitatea de a se descoperii, de a descoperii şi a elimina disfuncţionalităţile. Educaţia îi dezvoltă deschiderea pentru interacţiune şi schimbul de idei, capacitatea de a stăpânii orice disfuncţionalitate, responsabilitatea pentru actele personale. Toate aceste trăsături convergente pot fi reunite în ceea ce numim creativitate.
Impresionaţi de valoarea acestei capacităţi care învăluie personalitatea şi comportamentul unor indivizi creatori, creativitatea a ajuns să preocupe numeroşi psihologi, pedagogi şi cercetători. Inclusiv în ziua de azi creativitatea este un domeniu care se cercetează continuu, nu pentru că eforturile de până acum au fost în zadar, ci pentru că potenţialul creativ reprezintă una dintre avuţiile cele mai complexe şi mai misterioase. Una dintre cele mai îndrăzneţe şi mai înalte obiective este educarea creativităţii în vederea manifestării prin comportamente creatoare. Comportamentul creator este cel mai complex comportament, astfel reprezentând proba practică a nivelului ştiinţelor educaţiei.
Datorită complexităţii creativităţii, din ce în ce mai mulţi specialişti încep să considere creativitatea ca o trăsătură esenţială şi definitorie pentru existenţa individuală şi pentru evoluţia şi dezvoltarea societăţii.
Metodele interactive sunt prezentate ca nişte jocuri de învăţare, acestea fiind distractive pentru cei mici îi atrag pe preşcolari să înveţe mult mai uşor rezolvarea problemelor cu care se confruntă, să fie capabili să ia decizii individuale şi în grup, să-şi rezolve conflictele prin cooperare. Metodele interactive pentru a putea fi aplicate la grupă cu succes necesită o diversitate de idei, o angajare în acţiune, responsabilitate didactică şi timp. Prin intermediul metodelor interactive se dezvoltă gândirea democratică a copiilor. Copiii sunt puşi în faţa unor situaţii întâlnite şi în viaţa de zi cu zi pe care ei pot să le critice sau să le îmbunătăţească. Preşcolarii sunt încurajaţi să găsească soluţii, să aducă argumente şi să dea sfaturi, fiecare dintre ei învăţând din aceste situaţii.
Cadrele didactice trebuie să dea dovadă de mult tact pedagogic şi de multă flexibilitate pentru utilizarea acestor metode interactive deoarece trebuie să-şi adapteze stilul în fucţie de tipurile de preşcolari: nerăbdători, agresivi, timizi, găsind pentru fiecare un sfat, o mimică, o laudă în concordanţă cu situaţia întâlnită.
Metodele interactive, ca de exemplu: brainstorming-ul, pălăriile gânditoare, explozia stelară, dezvoltă spiritul critic constructiv, independenţa în acţiune şi gândire, stimulează creativitatea ş.a.