Ce poate fi mai important în viața unui copil? Unde se simte și se manifestă el cel mai bine? Cine îi satisface lui cel mai bine nevoile? Ei bine, răspunsul la aceste întrebări este, desigur, „Jocul, jocul și iar jocul!”. Jocul constituie ocupația naturală și spontană a copilului în primii săi ani de viață, îndeosebi la vârsta preșcolară. În orice oră din zi, copilul se joacă în variate feluri, cu deosebit interes și concentrare, cu mare bucurie, chiar când se joacă cu mijloace improvizate, fără a se lăsa distras de tot ceea ce se desfășoară în jurul lui. Când vrea să evadeze din această lume, copilul „încalecă pe bățul său” și se imaginează călare pe armăsarul său, fiind un „prinț” și având întreaga lume la picioare.
Prin joc, copiii dau anumite semnificații diferitelor obiecte din jur, potrivit ideilor lor din joc, astfel: plastilina poate deveni o ”prăjitură”, câteva scăunele alăturate, devin pat de consultație la doctor, un creion poate servi drept termometru, păpușa plânge, mănâncă, merge la grădiniță etc., această transfigurare simbolică a obiectivelor reale în obiecte cu o altă semnificație cerută de joc, este un mod activ de manifestare a imaginației copiilor.
Valoarea funcțională a jocului rezultă din faptul că copilul se transpune simbolic în rolurile adulților, pe care le imită. Modelele de urmat, pe care copilul le transmite apoi în joc, sunt viața și activitatea adultului în preajma lui. Pe această cale, el își asumă semnificația socială a rolurilor care îl așteaptă în viață.
Rolul jocului, în viața copilului rezultă și din ideea lui Mc. Dougall că „jocul este și o pregătire pentru viața de mai târziu, dar, mai presus de toate, el este însăși viața copilului”. Jocurile îndeplinesc un rol foarte important în viața copilului astfel:
- sunt un mijloc de manifestare a personalității acestuia, al inițiativei și al spiritului său de creație;
- mijloc de socializare a copilului prin intermediul relației de colaborare în joc cu alți copii, al subiectelor și al conținuturilor sociale pe care le reflectă prin rolurile din joc;
- prilej de exersare a deprinderilor de ordine și curățenie la locul de joacă și jucării, cultivând pe această cale spiritul de ordine și disciplină atât de necesar mai târziu școlarului și apoi adultului, în viața de zi cu zi;
- de asemenea pentru educatoare și pentru părinți , jocurile sunt o sursă inepuizabilă de observare și de cunoaștere a copilului în manifestarea lui sinceră, adevărată.
Jocul didactic reprezintă una din activitățile didactice frecvent utilizate în grădinițe și îndrăgite de copii. Indiferent de etapa de vârstă la care este utilizat, jocul didactic favorizează atât aspectul formativ cât și pe cel informativ al învățării.
Spre deosebire de celelalte activități, jocul didactic are acea particularitate esențială de a îmbina armonios parte instructivă și exercițiul cu partea distractivă.
Copilul, într-un mod plăcut și distractiv, prin joc, învață. Îmbinarea elementului instructiv cu cel distractiv, conduce la apariția unor stări emotive complexe, care stimulează și exersează procesele de dezvoltare psihică. Deci, prin jocul didactic, se ating obiectivele următoare:
- asimilarea, verificarea și consolidarea cunoștințelor despre lumea reală, înconjurătoare;
- dezvoltarea gândirii preșcolarilor prin exersarea prin intermediul jocului a operațiilor intelectuale (analiza, sinteza, comparația, clasificarea, generalizarea);
- exersarea și activizarea vocabularului copiilor;
- formarea percepțiilor corecte despre obiecte și fenomene, formarea percepțiilor spațiale;
- exersarea memoriei și a atenției voluntare;
- exersarea imaginației creatoare prin diverse elemente de joc;
- educarea spiritului de observație;
- educarea unor trăsături ca: stăpânirea de sine, autocontrolul, spiritul de independență, disciplina conștientă, perseverența etc;
- dezvoltarea spiritului colectiv prin întreținerea unor relații interpersonale corecte între copii, prin colaborare, cooperare, ajutor reciproc;
- formarea unei atitudini pozitive a copilului în raport cu mediul înconjurător și culturale.
Jocul este principala activitate de învățare a preșcolarilor. De aceea, îmi permit să dau un sfat tuturor părinților, bunicilor, cadrelor didactice și tuturor celor care contribuie la educarea acestora: – Lăsați copiii să se joace! Nu le tăiați aripile și dorința de a învăța prin propriile încercări! Asigurați-le și creați-le un climat favorabil, plăcut, stimulativ, cu material bogat, diferențiat! Nu interveniți în jocurile libere ale copiilor decât dacă este absolut necesar sau, dacă aceștia vă solicită!
Bibliografie
Chateau J., Copilul și jocul, E.D.P. Buc., 1974;
Curriculum Pentru Învățământ Preșcolar, 2019;
Mihaela Păiși-Lăzărescu, Liliana Ezechil, Laborator Preșcolar, V&I Integral, Buc., 2015.