Copiii hiperkinetici. Modalități de modificare și ameliorare a comportamentului copiilor hiperactivi

Hiperactivitatea a devenit un fenomen ce se manifestă tot mai rând în rândul copiilor și el este studiat de specialiști din domenii diferite: medii de diverse specialități, psihologi, psihoterapeuți, pedagogi și asistenți sociali. Numărul  părinților interesați de această problemă a crescut în ultima perioadă și vin tot timpul să ne consulte În privința dificultăților pe care le întâmpină în viața alături de copiii lor hiperactivi. Acești copii în afara stării inițiale de agitație pot avea temperamente, personalități diferite, grad de dezvoltare a inteligenței diferit.

Consider că primul pas care trebuie făcut este că părinții sau cei care au în grijă trebuie să consulte un specialist familiarizat cu sindromul hiperactivității. Prima întrebare care se pune în legătură cu această problemă este:

– Ce anume cauzează hiperactivitatea?

Mulți cercetători afirmă că este vorba despre o serie de deficiențe cerebrale și analizează în detaliu dacă nașterea a fost dificilă, prematură, dacă anterior copii au suferit boli cerebrale infecțioase sau alte boli. Cercetările lor au rămas însă fără rezultat.

Există posibilitatea ca hiperactivitatea unor cazuri să se datoreze unei slabe funcționări cerebrale. O concluzie este că gradul de activitate este un factor variabil de la o persoană la alta fiind determinat până la un punct de familie de proveniență. În prezent, nu există modalitatea de a reveni evoluția sugarilor agitați în copii hiperactivi. Au fost găsite o serie de metode atât medicale cât și psihologice prin care putem ajuta copiii și părinții să-și amelioreze viața continuă și se evite o serie de eșecuri ce ar putea conduce la dificultăți mai serioase emoționale și la afectarea personalității.

A doua întrebare care se pune destul de frecvent este:

– Ce este hiperactivitatea?

Prin hiperactiv se înțelege o persoană care este în general mai activă decât media pentru un mod lipsit de finalitate comparativ cu alte persoane de aceeași vârstă în situații obișnuite: în timpul lecturării, la studiu, la somn, la masă sau la alte activități. Hiperactivul pare mereu în mișcare.

Copiii cu această tulburare sunt incapabili să își concentreze atenția asupra detaliilor sau pot face erori prin neglijență în efectuarea temelor școlare sau a altor sarcini. Activitatea este adesea dezordonată, efectuată neglijent și fără un plan bine gândit. Deci au dificultăți în a-și menține atenția asupra unor sarcini sau activități de joc și consideră că este greu să persiste în efectuarea sarcinilor până la realizarea lor. Adesea, ei par ca și cum a fi cu mintea în altă parte ca și cum nu ar asculta sau nu ar  auzi ceea ce li se spune.

Manifestări comportamentale. Acești copii evita de regulă ori au o puternică aversiune față de activitățile care necesită autoexigență și efort mental sau care necesită capacități organizatorice ori o concentrare susținută cum ar fi temele pentru acasă sau lucrările scrise.

Hiperactivitatea se poate manifesta prin foi sau răsuci, prin a nu rămâne așezați când este de dorit să o facă, prin alergat sau cățărat în situații în care acest lucru este inadecvat, prin a avea dificultăți în a se juca ori în a se angaja cu calm în activități distractive, prin a apărea adesea că se afle în continuă mișcare ori ca și cum ar fi împinși de un motor sau prin a vorbi excesiv de mult.

Ei au dificultăți în a rămâne așezați, se ridică frecvent în picioare, se răsucesc pe scaun, se joacă cu diverse obiecte, bate din palme, își pendulează picioarele , fac zgomot în timpul unor activități care ar trebui să se desfășoare în liniște.

Hiperactivitatea scade de obicei pe măsură ce copilul crește (mai ales atunci când este moderată) și nu se manifestă în orice situație.  De  obicei, ea încetează la pubertate.

În concluzie, un copil hiperactiv își epuizează părinții, aceștia având nevoie de suport și îndrumare de la începutul tratamentului mai ales că uneori comportamentul copilului este „dificil de strunit”.

Modalități de modificare și ameliorare a comportamentului copiilor hiperactivi

1. Copiii au nevoie de încurajare constantă. Aceasta înseamnă că trebuie să oferim copiilor o recompensă (care poate fi un cuvânt de laudă, o bomboană sau pur și simplu aprecierea bine sau corect) după fiecare sarcina îndeplinită, fie ea destul de mică. dacă nu i se oferă o formă de recompensă copii și vor pierd repede interesul pentru muncă și vor trage concluzia că nu au lucrat bine.

La fel de important este ca lauda sau recompensa să urmeze cât mai repede posibil după ce copilul a făcut bine un lucru pentru că este parcă legătură logică între cele două elemente și să știe că recompensăm  pentru rezultatul corect obținut la problema rezolvată și nu prin urletul victorios pe care la scos la un minut după rezolvarea problemei. Tot așa, copilul trebuie să afle când nu a făcut bine ceva nu prin ceartă sau reproș ci pur și simplu spunând că nu a procedat corect. Aceasta îl va ajuta pentru mai mult timp pe copilul hiperactiv să devină mai conștient de acțiunile sale și îl va stimula în autocontrol. Copilul hiperactiv are nevoie de apreciere constantă  a performanțelor sale pozitive.

2. Copiii  hiperactivi au nevoie de explicații mai detaliate pentru fiecare element nou de învățat, până ce îl asimilează. Mai avem un avantaj că el uită și ne iartă repede dacă din când în când ne pierdem răbdarea.

3. Copiii hiperactivi am nevoie să li se repete instrucțiunile de mai multe ori mai ales când sarcină este complexă. Trebuie urmăriți și să li se repete  ce au de făcut pas cu pas, deoarece ei nu lucrează elaborat.

4. Trebuie să evităm pe cât posibil certurile cu copiii hiperactivi, trebuie se aplică numai reguli pe care le putem impune, susține, repeta și a argumenta cu calm. Odată ce am stabilit în mod ferm că un lucru trebuie făcut sau nu trebuie să insistăm și să ne păstrăm un comportament constant.

5. Trebuie să stimulăm orice aptitudine a copilului hiperactiv pentru a înlesni cât mai multe succese. Deseori, copilul hiperactiv dorește să realizeze lucruri care depășesc posibilitățile ca să se afirme în fața lumii.

6. Este recomandat să evităm pedepsele ca atare , învățându-l pe copil cauzele și efectele unor acțiuni.

7. Nu renunțați niciodată! În experiența noastră, este una dintre cele mai frecvente probleme cu care aproape toți părinții se confruntă într-un moment sau altul. Doar prin perseverență se poate rezolva o problemă considerată la început imposibilă! Gândiți- vă că pentru fiecare copil va fi cu atât mai greu să se descurce fără ajutor dacă dumneavoastră ați fi obosit ori vă lăsați copleșiți de dificultăți. Aveți nevoie de încredere și cald pentru amândoi!

 

prof. Simonica Sonia Neagoe

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/simonica.neagoe

Articole asemănătoare