Activitățile extracurriculare joacă un rol esențial în dezvoltarea armonioasă a copiilor, oferindu-le oportunități de exprimare, colaborare și dobândire de competențe diverse. În ultimii trei ani, am coordonat un cerc de chitară la ciclul primar și gimnazial, cu un grup eterogen de copii, inclusiv cu nevoi speciale (cecitate, obezitate, astm și ADHD).
În acest articol, îmi propun să împărtășesc experiența mea în implementarea unui program extracurricular incluziv, evidențiind provocările întâmpinate, strategiile adoptate și impactul pozitiv observat asupra participanților.
Profilul participanților
Grupul de copii implicați în cercul de chitară este format din aproximativ 10-15 elevi, cu vârste cuprinse între 8 și 16 ani. Toți aceștia au început studiul chitarei în clasele primare. Printre ei se numără și copii cu nevoi speciale diverse, cum ar fi o elevă cu cecitate parțială, un elev cu obezitate morbidă, unul diagnosticat cu astm și un altul cu ADHD.
Această diversitate a impus o abordare personalizată, adaptată nevoilor și ritmului fiecărui copil, pentru a asigura o participare activă și incluzivă în cadrul cercului.
Preliminariile constituirii cercului de chitară
Școala românească se schimbă constant confruntându-se cu provocările generate de numărul tot mai mare al elevilor cu cerințe educative speciale, pentru care lecția clasică nu mai este suficientă. De aici rezultă nevoia de a identifica permanent strategii care să mențină interesul pentru învățare.
Pornind de la experiența mea în domeniul artistic, concretizată în lucrarea „Formarea competențelor artistico-plastice ale elevilor de vârstă școlară mică prin strategia flipped classroom. Aplicații în contextul proiectelor de colaborare internațională eTwinning”(1), precum și pe baza proiectului de colaborare internațională eTwinning „eTwin-SOUNDmania”(2), fondat împreună cu colega Pinar Altuncu din Turcia, am imaginat un proiect muzical menit să îi atragă pe elevi spre școală. Proiectul a fost influențat și de experiențele acumulate în cadrul platformei eTwinning, care promovează colaborarea internațională și învățarea prin proiecte interdisciplinare. Astfel, am aplicat unele principii din aceste proiecte — cum ar fi învățarea activă, colaborarea și valorizarea diversității — și în organizarea activităților din cercul de chitară.
Am ales chitara, în primul rând, pentru a mă provoca pe mine însămi să învăț să cânt (având anterior doar pregătire la vioară). Într-o vară, am reușit să stăpânesc suficient chitara pentru a începe să le ofer și elevilor mei această experiență. Începând cu anul școlar 2022-2023 am cântat împreună și ne-am perfecționat. Acești elevi sunt acum în clasa a VII-a. Treptat, am format grupul Junior Folk căruia i s-au alăturat și elevi din clase diferite: cinci elevi din clasa a II-a, trei elevi din clasa a V-a, o elevă din clasa a VI-a, cinci elevi din clasa a VII-a și o elevă din clasa a X-a.
Grupul este specializat în muzică folk, rock și face parte din programele naționale ”Cantus Mundi” și ”Pune mâna pe chitară”, care oferă elevilor oportunități de exprimare artistică.
Provocări și adaptări
Integrarea copiilor cu nevoi speciale în activitățile cercului de chitară a presupus o serie de provocări practice și pedagogice, care au necesitat adaptări constante și soluții creative. De exemplu, pentru eleva cu cecitate parțială, am adaptat poziționarea în spațiu și modul de prezentare a instrumentului, folosind descrieri tactile și auditive suplimentare. Cu toate acestea, ea întâmpină în continuare dificultăți în realizarea corectă a acordurilor, având tendința de a poziționa greșit degetele pe spații și freturi. Progresul ei este vizibil, dar necesită mai mult timp și sprijin individualizat, în special în etapele care implică motricitate fină și orientare spațială.
Pentru copiii cu obezitate și astm, am introdus pauze regulate și activități de intensitate moderată, evitând suprasolicitarea fizică. Elevul cu obezitate are un loc special unde se poate odihni în timpul repetițiilor, însă după trei ani de activitate, acesta a ajuns să susțină cu ușurință instrumentul și a început să cânte foarte bine, demonstrând o perseverență remarcabilă.
În cazul copilului cu ADHD, am structurat activitățile în segmente scurte și variate, menținând un ritm dinamic și stimulativ. Chiar dacă are în continuare dificultăți în menținerea consecvenței, am reușit să îi captez interesul suplimentar implicându-l și la instrumentul de percuție cajon, unde se simte mai liber și își poate exprima energia într-un mod constructiv. Această diversificare a rolurilor i-a oferit un plus de motivație și un sentiment crescut de apartenență.
Toate aceste ajustări, de la simpla repoziționare în spațiu la redefinirea rolurilor în cadrul grupului, au fost au fost esențiale pentru a crea un mediu incluziv și sigur, în care fiecare copil să se simtă valoros și motivat să participe.
Impact și rezultate observabile
În urma celor trei ani de activitate, am observat o evoluție pozitivă semnificativă la toți copiii implicați în cerc. Participanții și-au dezvoltat nu doar abilitățile muzicale, ci și competențele sociale, precum colaborarea, răbdarea și încrederea în sine. În cadrul grupului Junior Folk acești elevi au găsit un spațiu în care se simt liberi să fie ei înșiși, în care sunt apreciați pentru ceea ce sunt și acceptați fără reținere.
Feedback-ul primit de la părinți a fost foarte încurajator, mulți apreciind faptul că activitățile au contribuit la îmbunătățirea stimei de sine și a relațiilor sociale ale copiilor. De asemenea, colegii mei au remarcat progresul și impactul pozitiv al cercului asupra integrării copiilor cu nevoi speciale.
Aceste rezultate confirmă importanța unui demers educațional incluziv, care să țină cont de particularitățile fiecărui copil și să promoveze accesul egal la activități creative și recreative.
Concluzii și recomandări
Experiența coordonării unui cerc de chitară incluziv mi-a oferit oportunitatea de a înțelege mai bine importanța adaptării și flexibilității în educație. Fiecare copil are propriul ritm și propriile nevoi, iar succesul constă în crearea unui mediu sigur, unde diversitatea este privită ca un avantaj.
Le recomand colegilor profesori să abordeze activitățile extracurriculare cu deschidere și răbdare, să adapteze metodele didactice și să încurajeze incluziunea reală, astfel încât fiecare copil să aibă șansa să-și exprime potențialul și să se bucure de experiențe de învățare plăcute și relevante.
Bibliografie
Crișan, G. I. (2020). Formarea competențelor artistico-plastice ale elevilor de vârstă școlară mică prin strategia flipped classroom. Aplicații în contextul proiectelor de colaborare internațională eTwinning, Presa Universitară Clujeană
inturda.ro/2015/11/03/proiectul-etwinning-etwin-live-soundmania-al-clasei-a-ii-a-c-de-la-scoala-gimnaziala-avram-iancu-a-fost-recompensat-cu-certificatul-european-de-calitate/