Învățarea cititului reprezintă fundamentul întregului parcurs școlar. Modul în care copilul este ghidat în primii ani determină nu doar competența tehnică de decodare, ci și relația afectivă cu lectura. Cititul trebuie construit progresiv, diferențiat pe niveluri de vârstă și susținut prin metode didactice variate și mijloace de învățământ adaptate. O abordare echilibrată, care îmbină rigoarea didactică cu elementele ludice, contribuie la formarea unei atitudini pozitive față de carte și față de învățare în general. Învățarea citirii nu este un act mecanic, ci un proces complex, care presupune dezvoltarea atenției, a memoriei, a gândirii și a capacității de înțelegere.
În clasa pregătitoare, accentul cade pe dezvoltarea conștiinței fonologice și pe familiarizarea cu sunetele limbii. Copilul învață mai întâi să asculte și să distingă sunetele, înainte de a le asocia cu literele. Metodele utilizate sunt predominant ludice: jocul didactic, conversația euristică și exercițiul oral. De exemplu, în jocul „Detectivii sunetelor”, elevii identifică obiecte din clasă care încep cu un anumit sunet. Bătăile din palme pentru silabe sau formarea cuvintelor din sunete rostite rar dezvoltă capacitatea de analiză fonetică. Se pot organiza activități în care elevii sortează imagini după sunetul inițial, identifică sunetul final al unui cuvânt sau alcătuiesc mici colecții de cuvinte care conțin un anumit sunet. Mijloacele de învățământ includ imagini ilustrate, jetoane, planșe, litere magnetice și materiale tactile, care facilitează învățarea prin manipulare. Introducerea literelor se realizează multisenzorial: copiii trasează literele în nisip, le modelează din plastilină sau le construiesc din bețișoare, implicând simultan văzul, auzul și mișcarea. În această etapă, citirea este incipientă și se limitează la recunoașterea silabelor simple și a cuvintelor scurte, accentul fiind pus pe corectitudine și pe creșterea încrederii în sine.
În clasa I, procesul de citire devine sistematic și structurat. Se consolidează asocierea sunet–literă și se trece treptat de la citirea silabică la citirea cuvintelor și a propozițiilor scurte. Metodele dominante sunt exercițiul, explicația, demonstrația și învățarea prin cooperare. Se utilizează cartonașe pentru formarea cuvintelor, fișe de lucru diferențiate și texte scurte, adaptate nivelului de dezvoltare al elevilor. Citirea ecou devine o strategie eficientă: cadrul didactic citește un enunț, iar elevii îl repetă, imitând intonația și ritmul. Această metodă sprijină dezvoltarea fluenței și a corectitudinii. Citirea în lanț contribuie la menținerea atenției și la implicarea întregii clase, iar citirea repetată a unor texte scurte consolidează siguranța în decodare. Mijloacele de învățământ includ manualul, fișele individuale, tabla magnetică, suporturi vizuale și aplicații interactive pentru asocierea silabelor și completarea cuvintelor. Evaluarea este preponderent formativă, realizată prin observare atentă, corectare imediată și încurajare constantă, pentru a preveni apariția blocajelor sau a anxietății legate de citire.
În clasa a II-a, accentul se mută de la simpla decodare la dezvoltarea fluenței și a înțelegerii textului. Elevii citesc texte mai ample, iar strategiile didactice urmăresc dezvoltarea expresivității și a capacității de interpretare. Citirea pe roluri devine o metodă centrală, în special în cazul textelor dialogate. Elevii interpretează personajele, exersând intonația, pauza și accentul logic, învățând să transmită emoție și sens. Această metodă dezvoltă atât fluența, cât și capacitatea de a înțelege intențiile și trăirile personajelor. Teatrul de păpuși sau dramatizarea unor fragmente literare stimulează implicarea afectivă și creativitatea, transformând lectura într-o experiență activă și memorabilă. Conversația dirijată după lectură sprijină înțelegerea mesajului, identificarea ideii principale și formularea unor opinii personale. Mijloacele de învățământ pot include texte adaptate, fișe de comprehensiune, imagini secvențiale, suporturi audio pentru modelarea citirii corecte și materiale simple pentru dramatizare.
În clasele a III-a și a IV-a, citirea devine un instrument de învățare autonomă și reflexivă. Elevii trebuie să citească fluent, conștient și expresiv, să extragă informații esențiale, să formuleze opinii argumentate și să realizeze conexiuni între texte. Metodele didactice utilizate includ lectura explicativă, dezbaterea, problematizarea și învățarea prin proiect. Citirea selectivă și citirea cu scop devin strategii importante: elevii caută informații specifice într-un text, subliniază ideile principale, formulează întrebări înainte de lectură și verifică ipoteze după citire. În această etapă, citirea pe roluri poate fi valorificată în cadrul unor texte dramatice sau epice pentru aprofundarea caracterizării personajelor și pentru înțelegerea relațiilor dintre acestea. Mijloacele de învățământ includ manuale, culegeri, dicționare școlare, suporturi multimedia și resurse digitale pentru exerciții de comprehensiune și evaluare.
În sprijinul dezvoltării competenței de citire pot fi utilizate și resurse educaționale digitale care oferă exerciții interactive și feedback imediat. Acestea permit realizarea de activități de asociere literă–sunet, completare de propoziții, ordonare logică a enunțurilor sau identificare a ideii principale. Unele aplicații evidențiază vizual textul pe măsură ce este citit sau oferă model audio pentru pronunție și intonație corectă, facilitând corelarea dintre forma scrisă și cea orală. Există, de asemenea, biblioteci digitale cu texte gradate pe niveluri de dificultate, care sprijină lectura individuală și diferențiată. Utilizarea acestor resurse trebuie realizată echilibrat, integrată în demersul didactic și adaptată ritmului fiecărui elev, astfel încât tehnologia să completeze, nu să substituie interacțiunea directă cu textul și cu cadrul didactic.
Pe tot parcursul ciclului primar, diferențierea rămâne esențială. Unii elevi dobândesc fluența mai rapid, în timp ce alții necesită sprijin suplimentar și exerciții repetate. Lucrul individual, fișele adaptate, lectura asistată și activitățile remediale contribuie la reducerea decalajelor și la menținerea motivației. Colaborarea cu familia sprijină consolidarea lecturii zilnice acasă, iar recomandarea unor texte potrivite vârstei încurajează lectura din plăcere.
Citirea pe roluri merită o atenție specială, deoarece dezvoltă simultan fluența, expresivitatea și înțelegerea. Prin interpretarea dialogurilor, elevii învață să respecte semnele de punctuație, să adapteze intonația și să transmită emoție. Activitatea poate fi realizată frontal, pe grupe sau în perechi, iar sprijinul vizual al imaginilor, al unor costume simbolice sau al unui decor simplu crește implicarea și motivația. Prin astfel de activități, lectura capătă un caracter dinamic și interactiv, iar elevii își dezvoltă încrederea în exprimare.
Învățarea cititului trebuie privită ca un proces continuu, care evoluează de la descoperirea sunetelor la lectura autonomă și interpretativă. Diversitatea metodelor didactice, utilizarea adecvată a mijloacelor de învățământ și crearea unui climat educațional pozitiv contribuie la formarea unei relații durabile și armonioase cu lectura. Prin sprijin constant, activități variate și valorizarea progresului individual, copilul ajunge să descopere în carte nu doar un exercițiu școlar, ci o sursă autentică de cunoaștere, imaginație și dezvoltare personală.
Bibliografie
Bocoș, Mușata (2013). Didactica disciplinelor pedagogice. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.
Cerghit, Ioan (2006). Metode de învățământ. Ediția a IV-a revizuită și adăugită. Iași: Editura Polirom.
Cucoș, Constantin (2014). Pedagogie. Ediția a III-a revizuită și adăugită. Iași: Editura Polirom.
Iucu, Romiță (2006). Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor educaționale. Iași: Editura Polirom.
Neacșu, Ioan (2010). Instruire și învățare. Teorii, modele, strategii. București: Editura Didactică și Pedagogică.
Păun, Emil (2002). Didactica modernă. București: Editura All.
Ministerul Educației Naționale (2013). Programa școlară pentru disciplina Comunicare în limba română – clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a. București.
Ministerul Educației (2014). Programa școlară pentru disciplina Limba și literatura română – clasele a III-a și a IV-a. București.