Comunicarea eficientă cu elevii cu cerințe educative speciale – punte spre incluziune și dezvoltare personală

În contextul educației incluzive, comunicarea eficientă cu elevii cu cerințe educative speciale (CES) reprezintă o componentă esențială pentru asigurarea unui mediu de învățare adaptat nevoilor individuale. Aceasta facilitează integrarea socială, dezvoltarea competențelor și creșterea stimei de sine a elevilor. Elevii cu CES pot prezenta diverse dificultăți de comunicare, fie din cauza tulburărilor de limbaj, deficiențelor senzoriale sau cognitive, fie din cauza tulburărilor din spectrul autist. Aceste particularități necesită adaptarea strategiilor de comunicare pentru a răspunde nevoilor specifice ale fiecărui elev.

Comunicarea este fundamentul oricărui proces educațional, dar în cazul elevilor cu cerințe educative speciale (CES), ea capătă valențe suplimentare. Adaptarea stilului de comunicare devine o necesitate pentru a construi o relație bazată pe încredere, acceptare și sprijin reciproc.

Elevii cu CES formează un grup eterogen: unii pot avea dificultăți de învățare, alții pot avea tulburări de comportament, deficiențe senzoriale sau dizabilități intelectuale. Astfel, comunicarea cu acești elevi presupune recunoașterea nevoilor lor specifice și flexibilitatea cadrului didactic în adaptarea mesajelor transmise.

În comunicarea verbală, mesajele trebuie să fie clare, concise, formulate într-un limbaj accesibil. Sprijinul vizual (imagini, scheme, simboluri) facilitează înțelegerea și menține atenția, mai ales în cazul elevilor cu tulburări din spectrul autist sau cu deficiențe de învățare. Profesorul trebuie să cultive o atitudine empatică, să acorde timp răspunsurilor întârziate și să manifeste interes autentic pentru exprimarea emoțiilor elevului. Comunicarea nonverbală (tonul, mimica, gesturile) este adesea mai semnificativă decât cuvintele.
Pentru elevii nonverbali sau cu dificultăți majore de exprimare, sunt utile instrumente alternative: tablete cu aplicații PECS, panouri de comunicare, semne. Tehnologia modernă permite personalizarea mijloacelor de comunicare pentru fiecare elev. Comunicarea cu elevii cu CES trebuie completată de un dialog constant cu părinții și specialiștii. Astfel, profesorul înțelege mai bine comportamentele elevului și poate adapta strategiile educaționale la contextul său personal.

Particularitățile comunicării cu elevii cu CES presupun mai mult decât transmiterea unui conținut didactic. Ele cer sensibilitate, flexibilitate, creativitate și o viziune centrată pe nevoile fiecărui copil. Doar printr-o comunicare autentică putem deschide drumul către incluziune, progres și dezvoltare personală.

Tehnici de comunicare eficientă:

  • Utilizarea limbajului simplu și clar: Evitarea jargonului și a frazelor complexe pentru a facilita înțelegerea.
  • Sprijin vizual: Folosirea imaginilor, pictogramelor sau a Sistemului de Comunicare prin Schimb de Imagini (PECS) pentru a susține comunicarea, în special în cazul elevilor nonverbali sau cu autism.
  • Ascultare activă: Manifestarea unei atitudini empatice și răbdătoare, încurajând elevii să își exprime gândurile și emoțiile.
  • Feedback pozitiv: Oferirea de încurajări și recunoașterea eforturilor pentru a stimula încrederea în sine.
  • Adaptarea mediului de învățare: Crearea unui spațiu predictibil și structurat, care să reducă anxietatea și să faciliteze concentrarea.

Aplicațiile educaționale și dispozitivele de comunicare augmentativă și alternativă (AAC), pot îmbunătăți semnificativ capacitatea de comunicare a elevilor cu CES. De exemplu, aplicațiile care integrează PECS au demonstrat eficiență în sprijinirea copiilor cu tulburări din spectrul autist în exprimarea nevoilor și dorințelor. Copiii cu tulburări din spectrul autist (TSA) întâmpină adesea dificultăți în exprimarea clară a nevoilor, emoțiilor și dorințelor. Comunicarea eficientă cu acești copii nu este doar o necesitate pedagogică, ci și o formă esențială de respect și sprijin pentru dezvoltarea lor armonioasă.

Tulburările de comunicare, caracteristice TSA, afectează interacțiunea socială. Unii copii pot fi nonverbali, alții pot folosi un limbaj stereotip. De aceea, abordarea trebuie să fie individualizată, centrată pe stilul propriu al copilului.

Pentru sprijinirea exprimării nevoilor, sunt eficiente metode precum:

  • Sistemul PECS (Picture Exchange Communication System) – ajută copilul să comunice prin imagini;
  • Comunicarea augmentativă și alternativă (CAA) – include dispozitive tehnologice, aplicații și simboluri vizuale;
  • Utilizarea rutinei și predictibilității – favorizează încrederea și reduce anxietatea legată de exprimare.

Adultul (profesor, părinte, terapeut) trebuie să fie atent la semnele nonverbale ale copilului: gesturi, priviri, ton, evitări. Răbdarea, tonul cald și contactul vizual adecvat sunt fundamentale. Reacțiile pozitive la încercările de exprimare susțin dorința de comunicare.

Progresul copiilor cu TSA este strâns legat de colaborarea între familie, școală și specialiști. Strategiile comune și feedbackul constant asigură coerență și eficiență în sprijin.
Sprijinirea copiilor cu TSA în exprimarea nevoilor înseamnă mai mult decât instruire. Înseamnă empatie, acceptare, adaptabilitate și dorința sinceră de a înțelege o lume diferită, dar valoroasă. Prin metode potrivite și o comunicare deschisă, eficiența sprijinului poate transforma profund viața acestor copii.

O comunicare eficientă cu elevii cu CES implică o colaborare strânsă între profesori, părinți și specialiști (logopezi, psihologi, terapeuți). Această echipă multidisciplinară poate dezvolta și implementa planuri educaționale individualizate, adaptate nevoilor fiecărui elev.

În concluzie, comunicarea eficientă cu elevii cu cerințe educative speciale este fundamentală pentru succesul procesului educațional incluziv. Prin adaptarea tehnicilor de comunicare și utilizarea resurselor adecvate, cadrele didactice pot crea un mediu de învățare accesibil și stimulant, care să valorifice potențialul fiecărui elev.

Bibliografie
1. Gherguț, A. (2006). Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Editura Polirom, Iași.
2. Vrasmas, T. (2001). Învățământul integrat și/sau incluziv pentru copiii cu cerințe educative speciale. Editura Aramis, București.
3. Soomro, N., & Soomro, S. (2018). Autism Children’s App using PECS. arXiv preprint arXiv:1801.03529.

 


Încadrare în categoriile științelor educației:

prof. Florentina Cristina Stănciulescu

Colegiul Național Ecaterina Teodoroiu, Târgu-Jiu (Gorj), România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/florentina.stanciulescu