Pentru a înțelege necesitățile de competențe și de capacități ale intelectului uman este indispensabil să fie scoase în relief trăsăturile dominante ale societății contemporane. Competențele și capacitățile pe care trebuie să le asimileze cei educați sunt determinate pe baza unor trebuințe care au caracter absolut obiectiv.
Abordarea curriculară a învățământului reprezintă o preocupare extinsă de a concepe educația școlară, plecând de la definirea cu claritate a intențiilor educative, a obiectivelor de învățare care vor fi produse ale elevilor și în funcție de care urmează a se alege informațiile utile pentru atingerea acestor finalități, metodele de predare care sunt în măsură să-i ajute concret să le înfăptuiască și modul în care se vor evalua rezultatele obținute.
Programa școlară include competențe generale, competențe specifice, exemple de activități de învățare, conținuturi și standarde curriculare de performanță asociate fiecărei discipline. Competențele generale sunt finalități educative cu grad mare de generalitate care urmează să fie atinse de către școlari după ce vor parcurge mai mulți ani de studiu. Capacitățile pe care competențele generale le urmărește sunt predominant intelectuale. Competențele specifice se referă la rezultatele așteptate ale învățării pe fiecare an de studiu și se raportează la formarea unor capacități și atitudini specifice disciplinei respective și care intră în componența capacităților umane vizate de competențele generale. Activitățile de învățare merg în continuarea obiectivelor emise să-i ajute să concretizeze un tip de competență specifică sau alta. Astfel, se pot alege cele mai convenabile activități care îl ajută la dezvoltarea abilităților de comunicare (Ioan Șerdean, 2005, p. 15).
În clasele primare, prin studiul limbii și literaturii române se formează și se cultivă capacități și competențe care susțin formarea primei alfabetizări. Se formează competențe de comunicare, realizate prin modelul comunicativ-funcțional fuzionate prin competențe generale care au rol de instrumente ale activității de învățare.
În cadrul ariei curriculare limbă și comunicare, potrivit programei pentru ciclul primar, se regăsesc anume competențele generale cu câteva competențe specifice care asigură dezvoltarea capacității de comunicare:
- Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute fiind emisă, de fapt, calitatea de ,,ascultător” în cadrul comunicării, ceea ce implică printre altele:
- să priceapă și să trăiască cele transmise;
- să înțeleagă sensul global al unui mesaj audiat;
- să distingă vocalele, consoanele și silabele din cuvinte;
- să sesizeze cuvintele necunoscute;
- să descrie persoane, obiecte, acțiuni;
- să distingă cuvinte din structuri gramaticale.
- Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare emite construcții ale structurilor de limbă în funcție de ceea ce se comunică, astfel:
- să construiască enunțuri logice;
- să pronunțe clar și corect sunetele și cuvintele;
- să rostească mesaje utilizând intonația corespunzătoare;
- să construiască enunțuri corecte din punct de vedere gramatical;
- să-și exprime ideile într-un plan simplu și să construiască pe baza acestora un text oral;
- să utilizeze formule flexionare ale părților de vorbire;
- Receptarea unei varietăți de mesaje scrise, în contexte de comunicare cunoscute are implicații în actul comunicării, punându-l pe cititor în situația de a asocia forma grafică a cuvântului cu sensul acestuia:
- să citească fluent și corect enunțuri cunoscute;
- să desprindă semnificația globală a unui text dat;
- să sesizeze legătura dintre text și imaginile care îl însoțesc;
- să asocieze forma grafică a cuvântului cu sensul acestuia;
- să identifice ideile principale dintr-un text narativ;
- să distingă și să interpreteze secvențele descriptive de cele dialogate;
- să înțeleagă mesajul unei lecturi în funcție de specificul comunicării.
- Redactarea de mesaje în diverse situații de comunicare are implicații majore asupra construcțiilor de limbă, corectitudinea scrisului caligrafic și ortografic ceea ce implică:
- să utilizeze sensul cuvintelor noi într-un enunț/text propriu;
- să redacteze texte scurte pe baza unui suport vizual și a unui șir de întrebări;
- să povestească fragmente din textul citit;
- să redacteze texte narative de mică întindere pe baza unui plan de idei;
- să elaboreze un afiș, o invitație, o scrisoare;
- să completeze un jurnal personal sau al clasei; (M.E.N. Programa școlară, 2013, p. 4-16).
Conform programei disciplinei dezvoltare personală, competențele generale și câteva competențe specifice în care se dezvoltă activități de relaționare, de comunicare, de autocunoaștere și de exprimare pozitivă a intereselor sunt:
- Manifestarea interesului pentru autocunoaștere și a atitudinii pozitive față de sine și față de ceilalți:
- să analizeze personaje din povești/ povestiri sau viața reală cu asemănări și deosebiri între sine și acestea;
- să realizeze scurte descrieri scrise sau orale despre igienă, sănătate;
- să elaboreze compuneri despre utilizarea unor obiecte strict personale.
- Exprimarea adecvată a emoțiilor în interacțiunea cu copiii și adulții cunoscuți:
- să realizeze dialoguri după un suport vizual, analizând diferite stări emoționale;
- să comunice cu ceilalți prin modalități simple de ascultare activă: contact vizual, postură, intonație;
- să creeze scurte povestiri sau scenete hazlii pe baza unor cuvinte-cheie;
- să realizeze anumite jocuri de mimă pentru mesaje nonverbale emițător-receptor (M.E.N. Programa școlară, 2013, p. 4-9).
Conținuturile specifică temele ce urmează să fie studiate cu școlarii în clasă pentru a le oferi informațiile adecvate realizării competențelor specifice ale anului de studiu respectiv. Manualul este un instrument important de lucru care conține obiectivele urmărite, exprimate pe înțeles, sarcinile de lucru, informațiile necesare realizării sarcinilor de învățare într-o formă cât mai clară și sugestivă, exercițiile de autoevaluare.