Autoperfecţionarea implică transformarea personală, înţelegerea modului în care gândim, redefinirea unor convingeri şi comportamente, deschidere faţă de opiniile celorlalţi. Oamenii de succes sunt cei care învaţă fără întrerupere. Liderii au nevoie să-şi acumuleze singuri cunoştinţe, să fie reflexivi şi intuitivi, ştiu să pună întrebări, admit că nu ştiu tot, astfel încât să poată controla forţele care produc schimbări cu impact asupra lor şi asupra organizaţiilor lor. Astăzi, învăţarea pune accent pe a şti cum să obţii informaţii despre ceva, într-un mod rapid, pentru a-ţi face munca.
Procesul evolutiv constă în experimentarea variată a vieții, înfățișând întregul cumul informațional și afectiv de care spiritul uman beneficiază pe parcursul existenței sale. Contextele în care acest proces se manifestă sunt determinate de diferitele aspecte evidențiate în cadrul acestora.
Omul, pe parcursul întregii sale vieți, caută să acumuleze experiențe ori informații ce îi sunt necesare în raport cu traiul cotidian sau aspirațiile sale. După principalul cadru de formare personal, familia, cel educațional prezintă cea mai mare pondere de evoluție și dezvoltare atât a sinelui, cât și a relațiilor pe care acesta le leagă de-a lungul timpului. Astfel, caracterul sincretic își face simțită prezența, mediul educațional întrunind diferite aspecte care dau naștere unui întreg: baza informațională, lucrul în echipă sau individual, dezvoltarea interumană, socială și caracteristici personale care necesită antrenament pentru a fi aduse la o formă corespunzătoare. În ceea ce privește dezvoltarea interioară a omului, imaginația, creativitatea, simțul răspunderii și cel reflexiv de determinare, sugestia și multe alte însușiri sunt puse în evidență de acest context școlar care pune bazele viitorului personal ori chiar social.
Cu toate acestea, activitățile formale prezente în instituțiile de învățământ este necesar să fie completate de cele nonformale fără de care experiența educațională și evolutivă nu se poate manifesta. Diferitele ,,strigăte’’ din cadrul școlii resimțite atât de elevi, cât și de profesori reprezintă legătura dintre educație și cotidian, dintre obiectiv și subiectiv, astfel elevul fiind capabil să-și evidențieze calitățile într-un mediu propice evoluției sale.
Şcolile care învaţă sunt creative şi acceptă schimbarea, sunt deschise la noi abordări, sunt capabile să înveţe din propriile greşeli, acceptă diversitatea oamenilor şi sunt angajate în găsirea de soluţii, asumându-şi riscuri/eşecuri. Dezvoltarea înseamnă schimbare. Schimbarea este un proces continuu care ne efectează pe plan personal şi profesional. O schimbare reală şi semnificativă se produce când oamenii au parte de lideri talentaţi, responsabili, hotărâţi, cu iniţiativă, care ştiu să-şi formeze reţele de relaţii. S-a dovedit că eficientă este schimbarea care începe la scară redusă, iar noile aptitudini care trebuie însuşite să fie strâns legate de activitatea reală a organizaţiei.
Spre exemplu, programele extrașcolare la care participă elevii dornici de cunoaștere și noutate, activitățile de voluntariat ori cele care implică creativitatea artistică și de reflecție a omului sunt elemente constructive în procesul de transformare continuă a spiritului uman.
Ca participantă activă la diverse activități extrașcolare, implicarea nonformală a elementelor de dezvoltare personală m-a determinat să am, în primul rând, o viziune mai clară asupra viitorului, asupra dorințelor și așteptărilor mele, dar mai ales asupra înțelegerii sinelui. Principalul pas spre evoluție îl reprezintă chiar cunoașterea personală ce are la bază asemenea activități nonformale prezente mai ales în mediul școlar unde elevul are parte de o dezvoltare cât se poate de amplă – dacă există implicare din partea acestuia.
În anul școlar trecut, un grup de elevi de la colegiul nostru, a participat la una dintre mobilitățile unui proiect Erasmus. Elevii implicați în proiect au pregătit o scenetă ce avea drept principală temă fenomenul de bullying ce apare în cadrul instituțiilor de învățământ. Astfel, creativitatea, punerea în scenă, interpretarea și aducerea la viață a ideilor afective au dus la formarea unor abilități de care putem facilita pe termen lung, trăind o experiență de formare prin activități care nu țin de formalitatea programei școlare în curs. Astfel de manifestări întrunesc cunoștintele elevului și le completează, contribuind la transformarea sinelui și înfăptuirea pașilor spre viitoarele ținte de interes de pe parcursul vieții.
În cursa contra cronometru pentru „succes” este vital să accelerăm procesul de dezvoltare personală și să înțelegem unele lucruri:
1. Punctele forte se bazează pe talent, cunoștințe și abilități.
2. Talentul este înnăscut, cunoștințele și abilitățile se pot dobândi.
3. Presiunea socială pentru a reuși în carieră și în viață este imensă, iar dorința majorității este de a scurta acest timp. De aceea oricine își descoperă talentele rapid și le transformă în puncte forte, are un avantaj competitiv în jungla urbană.
4. Trăim contra cronometru, de aceea e de dorit să ne concetrăm investiția de energie și timp în talente, pentru a le transforma în puncte forte.
5. Cunoștințele și abilitățile pot fi dobândite, însă dacă nu sunt dezvoltate pe fundamentul unui talent înnăscut, nu vom ajunge la un punct forte real. Evident că progresăm, însă o facem ineficient. O dovadă foarte bună în acest sens, este că, în fiecare profesie, 80% din cei care o profesează o fac la un nivel nesatisfăcător.
6. Conformismul și dorința noastră de a ne „integra” social ne va dicta acoperirea punctelor noastre slabe. Nu este o idee rea, însă nu în baza acoperirii punctelor slabe ne vom distinge în viață și vom ajunge să avem succes!
7. Este bine să investim în aducerea punctelor noastre slabe la un nivel acceptabil, pentru a nu ne „sabota” punctele forte.
8. Talentul înnăscut care nu este cultivat prin cunoștințe de specialitate și prin abilități (căpătate prin experiență) se irosește. Ne ajută în viață, dar nu devine un motor al reușitei.
9. Nimeni nu este responsabil sau cu adevărat interesat în construirea punctelor noastre forte. Ne putem ajuta de cei din jur, dar suntem singurii responsabili să conștientizăm, să ne descoperim și să ne cultivăm talentele!
10. Există metode si tehnici pentru descoperirea talentelor noastre!
Coaching-ul este acum ferm definit ca o modalitate de a sprijini alte persoane în încercarea lor de a avea ceea ce își doresc cu adevărat, indiferent dacă acesta este un scop specific sau pur și simplu un stil de viață pe care doresc să-l obțină. În întreaga lume există oameni care se confruntă cu diferite situații de viață și decizii complexe, iar coaching-ul are o mare contribuție în a-i ajuta la realizarea lor.
Așadar, contextul educațional în care omul se formează și se pregătește de experiențele vieții cotidiene este format atât din activitățile formare, specifice programei în curs și a modalităților deja existente de punere a informației acumulate în planul practic, cât și din cele nonformale ce țin de dezvoltarea creativă, individuală și interactivă a elevului în raport cu interesele și calitățile sale.
Bibliografie
ro.yestherapyhelps.com/educational-coaching-a-tool-to-learn-and-teach-better-11291
humaninvest.ro/3-factori-care-ne-ajuta-sa-ne-automotivam-orice-moment-al-vietii/
www.academia.edu/60015613/Dezvoltare_personala_si_coaching_GHID_UNIVERSIT%C4%82%C8%9AI