Este evident că Centrul de informare şi documentare dintr-o unitate de învăţământ devine o structură superioară bibliotecii şcolare atât prin utilitatea sa, cât şi prin dotarea cu anumite resurse materiale şi, fireşte, şi prin reglementările în vigoare privitoare la uzitarea materialelor deţinute în procesul de predare-învăţare-evaluare.
Dacă biblioteca şcolară este limitată la anumite uzitări interioare ale resurselor sale de carte, fie ale resurselor sale multimedia, dacă ar fi să luăm în calcul unele posibilităţi economice impuse de substratul social, acesta este, de fapt, forma tradiţională a oportunităţii elevilor de a completa cerinţele cadrelor didactice în specialitatea predată. Dar, într-o formă mult îmbunătăţită, centrul de informare şi documentare răspunde atât nevoilor elevilor dintr-o şcoală, cât şi cadrelor didactice, dar, nu în ultimul rând, altui segment social al comunităţii în care această infrastructură se afla. Este evident că principalii beneficiari sunt elevii şi centrul de informare şi documentare se focusează asupra acestora deoarece structura se va concretiza într-un auxiliar în demersul didactic. Transformarea fostei biblioteci într-o astfel de resursă materială multimedia atât de necesară ţine, desigur, de abilitatea profesorului documentarist. El trebuie să aibă în vedere că scopul general al activităţii sale este, pe lângă cel de a facilita acţiunea de învăţare a elevilor, cel de a forma utilizatori independenţi, formabilii putând ca la un moment dat să cunoască anumite căi de documentare şi informare şi după finalizarea studiilor. De altfel, tocmai de aceea el este un bun sprijin şi pentru profesorii unităţii de învăţământ respective dacă aceştia au nevoie de documentare şi informare pentru susţinerea unui grad didactic sau chiar a unei teze de doctorat.
Pentru a își ajuta principalul beneficiar, elevul, profesorul documentarist are un rol clar în a fi un cunoscător al logisticii al resurselor multimedia şi, în acest sens, un formator pentru elev; un formator în încercarea elevilor de a îşi alege sursele de documentare, cu atât mai mult cu cât profesorul documentarist are deja constituite dosare documentare pe anumite teme, comparabile unor studii de caz; factor în instituirea unor metode de selecţie a bibliografiei şi webografiei pentru a puterea concretiza o anumită temă. Profesorul documentarist va trebui să aleagă, să adapteze şi îmbine optim metodele clasice cu cele interactive.
Centrul de documentare şi informare este un centru de resurse pluridisciplinare ce pune la dispoziţia elevilor, cadrelor didactice, dar şi al comunităţii, pe suporturi diferite (fond de carte, reviste, casete audio şi video, CD ROM-uri, calculatoare conectate la internet, echipament de multiplicare, consumabile), resurse documentare ce vor contribui la o mai bună inserţie şcolară.
Profesorul documentarist are un rol bine determinat în funcţionarea Centrului de documentare şi informare. Astfel, el va putea, printre alte acţiuni pe care le întreprinde, să îşi aleagă, să adapteze şi să îmbine optim, metode didactice prin care să îi determine pe elevi să colaboreze permanent cu Centrul de informare și documentare din școală.
În statutul profesorului documentarist se regăsesc aspectele ce vizează în mod concret rolul său, specificul acţiunilor sale, misiunea sa, obiectivele pe care trebuie să le atingă. Profesorul documentarist este cadrul didactic care are misiuni pedagogice, culturale, de comunicare şi de gestiune, favorizând învăţarea socială şi colectivă.
Tipurile de activităţi care pot fi desfăşurate de profesorul documentarist sunt: pedagogice: prezentarea CDI şi a organizării sale specifice; iniţierea elevilor în cercetarea documentară; activităţi de recuperare a elevilor cu dificultăţi de învăţare sau eşec şcolar, împreună cu echipa pedagogică a şcolii; proiecte disciplinare şi interdisciplinare, în colaborare cu echipa pedagogică; orientare şi consiliere educaţională şi vocaţională, în colaborare cu echipa pedagogică ; integrare a noilor tehnologii ale informării şi comunicării în practicile pedagogice, împreună cu echipa pedagogică; activităţi extraşcolare – participare la crearea vieţii şcolare; parteneriate educative; activităţi culturale (animaţii): animaţii lectură; animaţii audio-video; animaţii legate de mass-media; realizarea de expoziţii; organizarea de vizite şi întâlniri tematice; activităţi prilejuite de diverse evenimente; ateliere de creaţie; activităţi de valorizare a patrimoniului şi potenţialului cultural; parteneriate şi schimburi culturale. activităţi de comunicare: colectarea, prelucrarea şi difuzarea de informaţii necesare utilizatorilor din interiorul şi din exteriorul unităţii şcolare; participarea la promovarea imaginii unităţii de învăţământ în comunitatea educaţională şi cea localǎ; participarea la promovarea activităţii CDI; corespondenţă cu caracter professional; activităţi de gestionare: gestionarea spaţiului; gestionarea funcţionării CDI (orar de funcţionare, planificarea activităţilor); gestionarea bunurilor materiale (mobilier, materiale şi echipamente); gestionarea financiară a funcţionării CDI în funcţie de nevoile utilizatorilor şi a activităţilor planificate; gestionarea fondului documentar pluridisciplinar și multimedia; gestionarea formării profesionale.
Bibliografie
1. Ordin Nr. 5556 din 7 octombrie 2011 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a bibliotecilor şcolare şi a centrelor de documentare şi informare
2. Statutul profesorului documentarist.