Participarea la o mobilitate Erasmus+ reprezintă, pentru orice cadru didactic, o oportunitate de dezvoltare profesională și personală cu un impact profund și durabil. Într-o lume educațională aflată într-o continuă transformare, unde competențele digitale, interculturale și reflexive devin tot mai necesare, astfel de experiențe deschid orizonturi noi și creează punți între profesori din culturi și sisteme de învățământ diferite. Pentru mine, mobilitatea Erasmus+ în Cehia a fost mai mult decât un curs de formare – a fost o experiență care mi-a reconfigurat felul de a gândi educația și, într-un sens mai profund, felul de a privi viața.
Am avut șansa de a participa la cursul „Critical Thinking and the Emperor’s New Clothes”, desfășurat în Praga, un oraș încărcat de istorie, artă și simboluri culturale. Dincolo de farmecul arhitectural și de energia cosmopolită a capitalei cehe, ceea ce a făcut această experiență cu adevărat memorabilă au fost activitățile de formare și interacțiunile cu colegi din diverse țări europene.
Pe parcursul unei săptămâni intense, am explorat concepte și metode de stimulare a gândirii critice la elevi – o competență esențială în educația contemporană, menită să-i ajute pe copii să devină cetățeni autonomi, capabili să analizeze informația, să distingă între fapt și opinie și să-și formeze propriile judecăți de valoare. Activitățile de învățare au fost variate și interactive, de la jocuri de rol și dezbateri, până la exerciții de analiză și reflecție bazate pe povestea „Hainele cele noi ale împăratului”. Prin aceste metode, am redescoperit puterea povestirii ca instrument didactic – un mod subtil, dar eficient, de a provoca elevii să gândească, să întrebe și să observe lumea din jur cu ochi critici.
Un moment deosebit a fost activitatea „blind guidance”, în care, legați la ochi, trebuia să ne lăsăm ghidați de un partener printr-un spațiu necunoscut. Exercițiul, aparent simplu, a devenit o lecție despre încredere, empatie și colaborare – valori fundamentale ale educației bazate pe respect reciproc și comunicare. Ca profesori, ne dorim adesea ca elevii noștri să fie încrezători, curajoși și deschiși; însă această activitate mi-a reamintit că aceste atitudini se cultivă doar într-un climat de siguranță emoțională și susținere reciprocă, acolo unde învățătorul devine un ghid, nu un judecător.
Prin natura sa, programul Erasmus+ depășește granițele formării tradiționale. Este un spațiu de învățare interculturală în care fiecare participant aduce o perspectivă diferită, un context unic și o poveste personală. În grupul nostru s-au aflat profesori din Spania, Grecia, Lituania, Croația și Italia, fiecare împărtășind bune practici și provocări specifice propriului sistem educațional. Această diversitate a transformat fiecare discuție într-un exercițiu de învățare autentică. Am înțeles că, deși provenim din contexte diferite, ne unește aceeași dorință: de a forma copii curioși, creativi și responsabili, care să înțeleagă lumea globalizată în care trăiesc.
Din perspectivă pedagogică, experiența Erasmus+ oferă un cadru ideal pentru dezvoltarea competențelor-cheie din profilul cadrului didactic european: competența digitală, cea interculturală, de comunicare și colaborare, dar și competența de reflecție profesională. În timpul cursului, am avut ocazia să explorez resurse și aplicații digitale care pot sprijini gândirea critică – de la platforme colaborative până la instrumente interactive de evaluare. Acestea m-au inspirat să creez, la întoarcere, activități digitale pentru elevii mei, în care învățarea devine ludică, iar elevii sunt provocați să își exprime ideile, să argumenteze și să lucreze în echipă.
Dar, dincolo de tot ce ține de metodică, Erasmus+ te învață ceva mai profund: că profesorul este, înainte de toate, un învățăcel. Într-o lume în continuă schimbare, formarea continuă devine o formă de adaptare, de reinventare și de echilibru. În Praga, am redescoperit plăcerea de a învăța din experiențe, din oameni și din situații noi. Am învățat să privesc fiecare zi la clasă ca pe o mini-experiență Erasmus – o oportunitate de descoperire și de deschidere spre altfel de idei.
Efectele acestei mobilități s-au resimțit imediat după întoarcere. Am observat că mi-am schimbat modul de a structura lecțiile, de a formula întrebări, dar și felul de a privi elevii – nu doar ca receptori ai informației, ci ca parteneri activi în procesul de învățare. Am devenit mai atentă la feedback, mai deschisă la greșeli, mai curioasă să încerc metode noi. Într-un sens mai larg, Erasmus+ mi-a reamintit că educația este un act viu, care se construiește prin dialog, empatie și curajul de a explora.
Praga a rămas pentru mine mai mult decât o destinație europeană – este un simbol al deschiderii și al curajului de a privi altfel lumea educației. Am revenit acasă cu un bagaj plin de idei, instrumente digitale, contacte internaționale și prietenii care au depășit granițele proiectului. Dar, cel mai important, am revenit cu o nouă energie și cu o viziune îmbogățită: aceea că educația europeană se construiește zi de zi, prin profesori care aleg să învețe continuu, să inspire și să transforme.
Erasmus+ nu este doar o experiență profesională, ci o lecție de viață. Este dovada că atunci când profesorii învață, lumea devine un loc mai bun – pentru ei, pentru elevii lor și pentru comunitatea pe care o formează împreună.