Într-o lume digitală, cartea poate fi un ultim refugiu, un loc în care de cele mai multe ori ne regăsim, în care putem fi cu noi înșine, fără a ne gândi că suntem sub lupa atentă a celorlalți care doresc să ne scoată la iveală și ultimul defect.
Wiliam Phelps spunea că „cititorii pot fi împărțiți în două categorii: aceia care citesc pentru a-şi aminti şi aceia care citesc pentru a uita.” Îmi place să cred că mă încadrez în prima categorie, citesc pentru a-mi aminti cât de frumos este să colinzi imaginar în lumi nemaivăzute, alături de personaje care îmi oferă emoții și trăiri de neuitat. Trăiesc mii de vieți alături de aceștia și experimentez adeseori lucruri magice.
În calitate de profesor de limba și literatura română, le spun elevilor mei că a citi este cel mai frumos lucru pe care îl poți face la orice vârstă. Dar cum să-i convingi că a citi este mai atractiv decât a te juca într-o lume în care digitalul e stăpânul tuturor? Cum să-i convingi că a citi e o eliberare din virtualul acesta care ne-a acaparat și care ne ține captivi de atâta vreme? Cum să-i îndrepți spre o altă lume, cea oferită de cărți, care nu poate concura așa ușor cu sistemul informatic? Sunt întrebări care pentru noi, profesorii, își găsesc destul de greu un răspuns. Și atunci nu ne rămâne decât să încercăm, să experimentăm asemenea personajelor din cărțile citite căi de atragere a copiilor spre lectură.
Uneori ni se pare că reușim, alteori că mai e cale lungă până acolo, dar nu trebuie să ne dăm bătuți, pentru că fiecare carte citită de câte un elev de-ai noștri este un pas spre o lume în care viitorul copiilor va fi altfel cu o carte în mână sau în buzunar, pe telefon. Trebuie să ne învățăm copiii că este bine să citească indiferent de formatul cărții. Tipărită, în format pdf, online, pe diverse site-uri, o carte este importantă în dezvoltarea viitoare a elevilor noștri.
Personal, de-a lungul anilor de experiență la catedră, să-i conving pe copii să citească a fost cea mai mare provocare. Mesajele foștilor elevi, studenți care îmi spun că vor să publice cărți, care îmi mulțumesc pentru ceea ce i-am determinat să realizeze, mă fac să cred că munca mea nu este și nu a fost în zadar, oferindu-mi energie pentru alte generații viitoare. Antrenarea elevilor în a participa la diverse concursuri de creație literară, îndemnul de a publica în revista școlii pe care am editat-o zece ani la rând, invitația de sta pe scaunul povestitorului și de a prezenta ultima carte citită sunt câteva dintre metodele prin care am încercat să-i apropii pe elevii mei de cărți și de ceea ce reprezintă ele în viața unui om.
Așadar, dragi copii, fiți vouă înșivă un exemplu, deschideți cărți, parcurgeți pagini, luați-vă de mână cu eroii lor, fiți neînfricați, luptați alături de balauri, călătoriți cu Făt-Frumos sau cu Ileana Cosânzeana, căutați soluții la problemele ivite în calea personajelor și bucurați-vă când acestea coincid sau fiți mândri când sunt diferite! Lăsați-vă mintea să zburde prin lumile create de autori și veți trăi și simți atât de diferit!
Într-o lume în care pare uneori că nu ne mai regăsim, cărțile pot fi sprijin și mângâiere, dar și aripi pentru un zbor spre lumi mai bune.
Frederick Douglass afirma că atunci „când înveţi să citeşti, devii liber pentru totdeauna.”. Așa e, cititul îți oferă cea mai lesne cale spre libertate, spre puterea cuvântului, arma cea mai frumoasă în lupta pentru adevăr.