Calculatorul, jocurile video și Internetul (Studiu)

Dintru început trebuie făcută observația că cea mai mare parte a afirmațiilor privind efectele televiziunii asupra minții umane sunt valabile și în cazul calculatorului. Și imaginea de pe ecranul monitorului, printr-o acțiune de natură hipnotică, împinge creierul într-o stare electrică de tip alfa, subminând concomitent, ritmul cerebral beta ce caracterizează procesele gândirii logice și analitice sau, în general, gândirea activă.

Din această cauză, în momentul în care utilizăm calculatorul pentru un proces ce solicită gândirea, creierul trebuie să facă un efort mult mai mare decât în mod obișnuit pentru a putea birui inerția hipnotică în care îl introduc imaginile de pe ecran. Pe de o parte vizionarea generează unde alfa și pe de altă parte gândirea activă solicită unde beta. Aceasta face ca, atunci când ne aflăm cu ochii lipiți de ecran, procesul gândirii să fie mult îngreunat, desfășurându-se cu un consum mult mai mare de energie nervoasă și cu riscul epuizării mult mai rapide a creierului.

Prin urmare, calculatorul, ca și televizorul, indiferent de utilizarea sa, constituie un important factor de stres pentru creierul uman. Pe parcursul folosirii computerului, ecranul acestuia, ca și cel al televizorului, inhibă activitatea emisferei stângi, a cortexului prefrontal și slăbește comunicarea interemisferică realizată prin puntea corpul calos, În schimb, favorizează deschiderea porților subconștientului și înscrierea cu putere a imaginilor transmise în adâncurile acestuia.

În cazul computerului, analiza trebuie particularizată în funcție de modul în care este utilizat. De exemplu, nu același lucru este să citești un text pe ecran cu a uita de sine, lăsându-te absorbit în spațiul virtual al jocurilor video. Fenomenele descrise anterior pot avea o intensitate mai mică decât în cazul televizorului atunci când calculatorul este folosit, spre exemplu, pentru tehnoredactare sau pot fi mult mai proeminente când sunt apelate jocurile video sau anumite locații pe internet. De fapt, factorii agravanți sunt schimbarea rapidă a cadrelor și suscitarea cu putere a emoțiilor și instinctelor.

Întrucât în cercetarea noastră ne-am ocupat îndeosebi de televizor, vom apela în cele ce urmează la unul din autorii consacrați în domeniu, Valdemar Setzer, profesor și cercetător în cadrul Departamentului de Științe Informatice al Universității din Sao Paulo, Brazilia.

Din studiile întreprinse, Valdemar Setzer ajunge la concluzia că utilizarea calculatorului din perioada gimnaziului, atunci când copilul trebuie să-și dezvolte modul de a gândi, de a percepe și a-și reprezenta realitatea, conduce la o deformare a gândirii acestuia sau la deprinderea unei gândiri mașinale.

”Din punct de vedere educațional, este foarte important de evidențiat că, în fapt, calculatoarele forțează utilizarea unor gânduri și raționamente formale de un tip special: cele care pot fi introduse în mașină sub formă de comenzi și instrucțiuni; eu le numesc “ gânduri mașinale”; gândirea utilizatorului este redusă la ceea ce poate fi interpretat de mașină.
Educația ar trebui să aibă ca unul din cele mai înalte obiective ale sale dezvoltarea înceată a capacității de gândire logică și obiectivă, astfel încât să devină liberă și creativă la vârsta adultă. Aceasta nu se poate întâmpla dacă gândirea este încadrată prea devreme în forme rigide și moarte, precum cele cerute de orice mașină, și mult mai mult de computere, care lucrează la un nivel mental strict formal.
Datorită tipurilor de gândire și limbaj formal impuse de utilizarea calculatoarelor și datorită autocontrolului enorm pe care îl cer, și bazat pe experiența personală cu elevii de liceu, am ajuns la concluzia că vârsta ideală a tinerilor pentru a începe să utilizeze un calculator este 16 ani, preferabil 17.”

Bibliografie:
Efectele micului ecran asupra minții copilului, Asociația pentru apărarea familiei și copilului, Ed. Prodromos, 2007.

Accesări: 40

Articole asemănătoare