Bullying-ul însumează toate faptele de hărţuire, intimidare şi batjocorire care prezintă trei caracteristici esenţiale: sunt făcute cu intenţionalitate, ȋn mod repetat şi presupun un dezechilibru de forţe. După unii cercetători, România ocupă un loc fruntaș ȋn Europa privind acest fenomen, implicând foarte mult tinerii ȋn jurul vârstei de 15 ani.
Cele trei părţi implicate ȋntr-un act de bullying sunt: agresorul, victima şi martorii. Printre factorii care declanşează un asemenea comportament amintim: factori psihologici şi individuali, familiali şi şcolari. Aşadar, cei care agresează pot avea o popularitate foarte mare, dar se simt inferiori ȋn ceea ce priveşte succesul şcolar şi sunt invidioşi pe alţii. Le place să domine pentru a se afla ȋn centru atenţiei, nu obişnuiesc să respecte regulile, nu au suport emoţional din partea familiei şi nu ştiu să-şi controleze emoţiile. Se poate ca ei să fi trecut, la rândul lor, prin situaţii de bullying sau să aibă prieteni care agresează pe alţii.
Cei predispuşi a fi victimele bullying-ului sunt de obicei elevii care au succes la ȋnvăţătură, deci inteligenţi, creativi, cei mai sensibili şi introvertiţi, cei care sunt mai izolaţi, cu puţini prieteni, care au o stimă scăzută de sine, care nu sunt populari precum alţii. De asemenea, pot cădea victime cei care au un aspect fizic distinctiv: sunt mai grăsuţi sau mai slăbuţi, mai ȋnalţi sau mai scunzi, cu ochelari, care au un handicap, o boală, care aparţin altei etnii sau religii. Martorii au un rol foarte important. De multe ori, agresorul doreşte să-şi impresioneze audienţa. Aşadar, martorii pot ȋncuraja faptele agresorului, pot accepta situaţia sau se pot teme de acesta.
Bullying-ul poate lua patru forme: verbal, fizic, relaţional/social şi cibernetic. Bullying-ul verbal presupune aducerea unor injurii, insulte, comentarii răutăcioase, tachinări, punerea unor porecle. Bullying-ul fizic include: loviri, ȋmpingeri, punerea unor piedici, bătăi, furtul unor bunuri, agresiune sexuală. Cel relaţional se referă la răspândirea unor zvonuri şi minciuni, la izolarea intenţionată a unei persoane, la punerea ȋntr-o situaţie stânjenitoare. Cel cibernetic apare ȋn mediul digital, ȋn special pe platformele cunoscute de socializare şi poate lua forma bulliyng-ului verbal sau relaţional. De obicei, prin bullying-ul cibernetic se fac cometarii răutăcioase pe baza unor poze, sunt răspândite zvonuri despre anumite persoane, se pun porecle sau se fură identitatea unei persoane.
De cele mai multe ori, acest fenomen este interpretat ca o formă de glumă ȋntre copii, dar persoana ţintă poate fi afectată emoțional și poate resimți repercusiuni chiar și în viața de adult.
Este destul de greu să identificăm situaţiile de bullying deoarece victimele nu ȋndrăznesc să povestească prin ce trec sau să ceară ajutor. Copilul agresat se simte neajutorat, umilit şi se teme de reacţia agresorului ȋn cazul ȋn care situaţia ar fi prezentată părinţilor şi, mai departe, cadrelor didactice. Acestuia ȋi este frică să nu fie judecat de părinţi sau să nu fie izolat şi mai mult, respins de către colegi. La rândul lor, martorii nu relatează altora ceea ce au văzut, fiind intimidaţi de agresor. Atunci când martorul acționează, agresiunea poate fi oprită sau prevenită și i se poate oferi sprijinul necesar persoanei agresate.
Cum recunoaştem pe cei care au trecut prin astfel de situaţii? Victimele devin tot mai panicoase, mai triste sau mai retrase, eventual ȋşi deviază traseul spre şcoală/casă, performanţele lor şcolare scad, au tendinţa de a minţi mai des, au tulburări de somn, lipsesc mai des de la şcoală, se pot auto-vătăma sau pot fugi de acasă, pot dezvolta depresii sau devin consumatori de substanţe stupefiante.
Un plan de răspuns faţă de agresiune ar putea include următoarele atitudini: ȋndepărtarea de situaţie, ignorarea comportamentului agresorului, stăpânirea emoţiilor, discuţiile cu un prieten sau cu un cadru didactic din şcoală, evitarea locurilor unde elevul nu se simte ȋn siguranţă, petrecerea timpului ȋn preajma cunoscuţilor care să ȋi poată susţine şi ajuta ȋn caz de pericol.
Școala ar trebui să implementeze un plan de prevenire şi combatere a violenţei, să desfăşoare activităţi de informare cu profesorii, elevii şi părinţii acestora, eventual ȋn colaborare cu specialiştii ȋn domeniu. Se pot derula activităţi de creştere a empatiei şi a toleranţei, de dezvoltare a unei atitudini critice e elevilor faţă de problematica bullying-ului.
De asemenea, şcoala ar trebui să promoveze un climat educaţional care să ȋncurajeze activităţile nonviolente, lucrul ȋn echipă, să ia măsuri organizatorice de tipul instalării camerelor de luat vederi, desfăşurării cu simţ de răspundere a serviciului pe şcoală, angajării unui paznic. Cadrele didactice ar putea fi implicate ȋn programe şi campanii ȋn domeniu.
Este foarte important ca şcoala să se implice ȋn identificarea situaţiilor de bullying şi să ia măsurile necesare ȋmpotriva repetării cazurilor de violenţă prin intermediul constituirii unui grup anti-bullying. Se pot identifica din timp elevii cu risc de a manifesta comportamente agresive, dar şi cei vulnerabili, care ar putea deveni victime şi, cu ajutorul consilierului şcolar, se pot desfăşura şedinţe cu aceştia şi părinţii lor, ȋn scopul prevenirii şi reducerii situațiilor de tip bullying.
Bibliografie
www.reginamaria.ro/articole-medicale/bullying-ul-si-efectele-unui-fenomen-distrugator
www.stopbullying.gov/