Fenomenul bullyingului este tot mai des întâlnit în mediile educaționale, inclusiv în grădiniță, unde copiii se află în plină formare socio-emoțională. În literatura de specialitate, bullyingul este definit ca un comportament repetitiv, intenționat, prin care o persoană provoacă suferință fizică, emoțională sau socială altei persoane, într-un context de dezechilibru de putere.
Elementele esențiale sunt:
- intenționalitate
- repetitivitate
- dezechilibru de putere
- impact negativ asupra victimei
În grădiniță, însă, aceste elemente nu apar întotdeauna în forma lor completă, ceea ce ridică întrebarea dacă putem vorbi despre bullying în sensul clasic sau despre comportamente agresive specifice dezvoltării. Indiferent de profilul, complet sau nu, este clar faptul că începuturile acestui fenomen se află aici, între păpuși și mașinuțe.
Observând cu atenție comportamentele copiilor și urmărindu-le evoluția, se poate constata că un copil fericit, echilibrat, care beneficiază de un mediu familial stabil și sigur, nu manifestă astfel de comportamente. Siguranța emoțională oferită acasă se reflectă în modul în care copilul relaționează, se autoreglează și gestionează conflictele în grup.
Combaterea acestui fenomen ar trebui să pornească de la o cunoaștere profundă a copilului și de la înțelegerea nevoii de prevenție încă de la vârste mici. Doar astfel profesorii pot interveni eficient, fără a ajunge în situația în care sancțiunile rămân singurul mijloc de stopare forțată a comportamentelor agresive. Prevenția, observarea atentă și construirea unui climat de siguranță emoțională sunt esențiale pentru a reduce apariția bullyingului și pentru a sprijini dezvoltarea armonioasă a copiilor.
Pornim, ca educatoare, în descifrarea lumii interioare a copilului, un tărâm plin de emoții divers colorate. Copilul care lovește, împinge sau exclude nu o face pentru că „vrea să rănească”, ci pentru că nu știe încă altfel. În spatele gestului se află, de cele mai multe ori, o emoție intensă pe care nu o poate numi: frustrare, teamă, nesiguranță, dorință de atenție sau nevoia de a se simți important într un grup.
Coborând la nivelul copilului, putem privi ochii plini de frustrare sau furie și, înțelegem că a pedepsi nu face decât să agraveze situația. Nu suntem de acord cu comportamentul, avem reguli fixate pe care le reamintim, dar nu tratăm în termeni de „victimă” și „agresor”.
Copilul care nu vorbește destul de clar, care nu reușește să exprime prin cuvinte ceea ce simte sau ceea ce își dorește, ajunge adesea să comunice prin comportamente. În lipsa limbajului verbal bine dezvoltat, gesturile, reacțiile impulsive și chiar agresivitatea devin forme prin care copilul încearcă să transmită un mesaj. Pentru el, lovirea, împingerea sau țipătul nu sunt acte de răutate, ci încercări disperate de a fi înțeles într-o lume în care cuvintele încă nu îi sunt prietene. Un astfel de copil trăiește adesea o tensiune interioară pe care nu o poate explica. Se simte frustrat când nu este înțeles, rușinat când ceilalți râd de felul în care vorbește, sau neliniștit atunci când nu reușește să se facă auzit. Toate aceste emoții se acumulează și se transformă în comportamente care pot fi interpretate ca forme de bullying, deși, în realitate, ele sunt semnale ale unei nevoi profunde de sprijin și conectare.
Colegii joacă un rol important. Un copil care se simte acceptat va manifesta mult mai puține comportamente agresive. În schimb, dacă este ridiculizat, ignorat sau marginalizat, tensiunea interioară crește, iar comportamentele de tip bullying pot deveni mai frecvente.
De aceea, educația socio emoțională a întregului grup este esențială: copiii trebuie învățați să asculte, să aștepte, să ofere spațiu și să înțeleagă că fiecare coleg are ritmul lui.
Lumea de mâine depinde mult de acțiunile noastre de astăzi, ca adulți. Mai mult timp alături de copii, apropierea acestora de natură și restrângerea timpului petrecut în fața ecranelor sau a conținuturilor nepotrivite pot contribui la construirea un mediu educațional în care copiii cresc în siguranță, încredere și respect reciproc, iar comportamentele agresive se transformă treptat în relații sănătoase și echilibrate.