În ciuda trecerii timpului, basmele au rămas operele cele mai îndrăgite de copii, începând din primii ani ai copilăriei şi până aproape de adolescenţă, uneori chiar ṣi la anii maturitǎṭii. Mai întâi ascultându-le şi mai târziu prin lectura lor, copiii îşi însuşesc din basme comoara nesfârşită a înţelepciunii populare, apelând la imaginaṭia fǎrǎ graniṭe.
Încǎ de mici, copiii se identificǎ cu eroii basmelor, visând sǎ ajungǎ repede voinici, chiar dacǎ sunt mici ṣi neajutoraṭi. Producând o impresie puternică asupra imaginaţiei şi sensibilităţii copiilor, prin morala lor pozitivă şi uşor de recepţionat, basmele au o deosebită însemnătate educativă. Valoarea instructiv-educativă a basmelor este remarcabilă. Aceste texte narative aduc o preţioasă contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, a proceselor afective, la formarea trăsăturilor de caracter. Tocmai de aceea, profesorul trebuie sǎ cunoascǎ specificul acestei specii literare, însemnǎtatea sa educativǎ.
Exprimând înţelepciunea şi năzuinţele poporului, necazurile şi bucuriile sale, lupta cu forţele naturii, relaţiile dintre oameni, basmele îi ajută pe copii să înţeleagă complexitatea vietii. Înţelegând conflictul dintre cele două forţe care apar în basm, micii cititori îşi formează reprezentări şi noţiuni despre dreptate, cinste, curaj, vitejie, hotărâre, perseverenţă, hărnicie. Ascultând sau citind basme, copiii sunt mereu de partea dreptăţii, adevărului şi a binelui şi detestă nedreptatea, lăcomia, îngâmfarea, răutatea şi minciuna. Basmul e valoros şi pentru faptul că pune în evidenṭǎ ce e bine şi ce e rău, ajutându-l pe copil să-şi însuşească aceste reprezentări morale.
Deṣi caracterul dominant al acestei specii literare este fantasticul, motivele de inspiraṭie au fost, iniṭial, aspectele vieṭii reale. Încǎ din vremuri strǎvechi, basmele au reprezentat un mijloc expresiv de a da contur concepṭiilor ṣi rezultatelor experienṭei de viaṭǎ. Izvorând din nǎzuinṭa spre mai bine, din dorinṭa de a învinge rǎul ṣi greutǎṭile provocate de acesta, basmele au devenit expresia artisticǎ a dorinṭei de dreptate, de libertate, de bine, de frumos.
Lectura basmelor prezintă o deosebită importanţă educativă şi prin reliefarea calităţilor eroilor, care constituie pentru copii modele demne de urmat. Din faptele eroului pozitiv ei învaţă să fie curajoşi şi dârji, perseverenţi şi hotărâţi, modeşti şi harnici, cinstiţi şi drepţi, prieteni adevăraţi, exprimând compasiune faţă de cei mai slabi, admiraţie faţă de cei optimişti şi încrezători în forţele lor. Aceste texte contribuie de asemenea la dezvoltarea imaginaţiei creatoare a copiilor şi la înţelegerea frumosului. Basmul este valoros atât pentru educarea artistică a copiilor cât şi pentru dezvoltarea limbajului. Prin urmare, orice tip de educatie are o latura cognitivă şi o latură afectivă.
Înţelegem în acest fel că basmul se deosebeşte de alte povestiri morale din care deducem clar cum ni se recomandă să adaptăm, din punct de vedere comportamental, stategia de urmat într-o situaţie de viaţă. Întrucât viaṭa este derutantǎ uneori pentru el, copilul are mare nevoie sǎ i se dea ṣansa de a se înṭelege mai bine pe sine în cadrul unei lumi complexe în care trebuie sǎ trǎiascǎ. Are, deci, nevoie de o educaṭie moralǎ care sǎ-i prezinte avantajele unei conduite morale, dar într-un mod subtil, nu prin noṭiuni etice abstracte. Aceastǎ semnificaṭie este descoperitǎ de copil prin intermediul basmelor. Basmul este mai aproape de autosugestie şi ne oferă posibilitatea de a-l folosi, indiferent de vârstă, cu acelaşi avantaj, şi anume că mesajul este deductibil, iar ascultătorul îl selecţionează. Basmul nu se adresează raţiunii, ci intuiţiei şi fanteziei, sugerând mesajul, nu impunându-l. Este suficient dacă este identificat de ascultător în mod implicit, deoarece acesta rămâne ancorat undeva în conştiinţa lui, la limita inconştientului.
Un alt aspect al basmului este acela că el aduce soluţii cu efect emoţional pozitiv. Basmul, devenit instrument de comunicare, creează ascultătorului o bază de identificare, îl protejează, îl învaţă să se autoînţeleagă şi să se aprecieze în mod pozitiv. Astfel, etalarea polaritǎṭii unor personaje din basm îi permite copilului sǎ priceapǎ mai uṣor diferenṭa dintre cele douǎ extreme: Bine ṣi Rǎu. Astfel, copilul are o bazǎ pentru a înṭelege cǎ ṣi în viaṭa realǎ existǎ diferenṭe între oameni ṣi cǎ doar de el depinde ce model îṣi va alege. Decizia pe care se va construi în timp întreaga dezvoltare a personalitǎṭii copilului este înlesnitǎ de polarizǎrile din basme.
Consider că utilizarea alternativelor metodologice moderne în activitatea didactică prin care se studiazǎ basmul contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, având cu adevărat un caracter activ-participativ şi o reală valoare educativ-formativă asupra personalităţii elevilor. Un învăţământ modern, bine conceput, va permite iniţiativa şi spontaneitatea, creativitatea elevului, dar şi dirijarea, îndrumarea sa, existenţa unor relaţii de cooperare între profesor şi elev. Acesta este elementul esenţial al învăţământului modern.
Este nevoie de gândire critică poate şi pentru că noi, dascălii, urmărim să formăm oameni cu putere de decizie, cu simţul răspunderii, oameni cu idei proprii, oameni în adevăratul sens al cuvântului. Gândirea critică îi învaţă pe elevi să emită şi să-şi susţină propriile idei.
Valoarea instructiv-educativă a basmelor este mai mult decât evidentǎ, aceastǎ specie literarǎ aducând o contribuţie deosebită la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, a proceselor afective, la formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter – în general la dezvoltarea personalităţii elevului.
Generând o impresie puternică asupra imaginaţiei şi sensibilităţii elevului, prin morala pozitivă, basmele au o deosebită însemnătate educativă, ajutându-i pe aceṣtia să înţeleagă complexitatea aspectelor vieţii.