Bacalaureatul – adevăr sau provocare

Școala noastră actuală oferă  tinerilor foarte multe  informații,  cunoștințe, cea mai mare parte din ele  teoretice, abstracte, speculative, în loc să urmărească formarea de  competențe, care înseamna mult mai mult, cunoștințe+abilități+atitudini, adică o pregătire pentru piața muncii, societate și viață, bazată pe practică, mai important, pe dezvoltarea abilităților specifice fiecărui tânăr, pe dobândirea acelor competențe necesare obținerii unui job bine plătit sau de ce nu orientarea lor spre a putea deveni antreprenori de succes.

Societatea actuală este una modernă bazată pe o economie evoluată, pe cunoaștere si dezvoltare tehnologică, pe o explozie a informațiilor și, în consecință, a mecanismelor de selectare și prelucrare a acestora.

Plecând de la cele opt competențe cheie, validate în Uniunea Europeană (de comunicare în limba română și în două limbi de circulație internațională, matematică plus științe și tehnologie, digitale, axiologice, pentru managementul vieți personale și carierei, antreprenoriale, de expresie culturală, de învățare continuă), reforma curriculară trebuie să le detalieze și repartizeze pe discipline, să le aducă în concordanță cu tradiția și cultura specifică țării noastre.

Rezultatele proaste ale bacalaureatului din ultimii ani obţinute de absolvenţi au suscitat interesul opiniei publice şi mass – media devenind o dramă contemporană cu accente naţionale. Toţi s-au erijat în specialişti şi cunoscători, întrebându-se cine este principalul vinovat de faptul că mai mult de jumătate dintre absolvenţi au picat bacul. Statisticile s-au întrecut în estimări, comentariile şi ,,bârfele de salon” au făcut rating iar şcoala a fost pusă la colţ: sistem educaţional deficitar, profesori fără pasiune, elevi slab pregătiţi, subiecte dificile, camere de supraveghere stresante… Adică tot profilul robot al unei generaţii repetente care nu mai crede în corectitudine, competenţă şi valoare pentru că nu i se oferă mai nimic din toate acestea.

Absenţa modelelor şi a motivaţiei devenirii intelectuale, credinţa că „merge şi aşa“, când alţii au reuşit fără să aibă prea multă învăţătură, democraţia desfigurată în care se fraudează şi nu se întâmplă nimic amendabil, promovarea falsului şi a mediocrităţii, conturează imaginea nevirtuală receptată de tânăra generaţie – o teză de bac susţinută de 20 de ani încoace.

Vinovatul? Noi toţi, sistemul social ofertant de profesori nemotivaţi, „părinţii de carton”, „silicoanele intelectuale”, criza morală şi financiară…

Rata de promovabilitate de patruzeci şi ceva la sută la nivel naţional îngrijorează pe mulţi, după ce ani de-a rândul s-au înregistrat cifre peste media europeană. Această realitate nu ar trebui să sperie pe nimeni, ci să dea mai mult de gândit asupra iluziei notelor mari din ultimii ani şi a absolvirii cu success a cât mai multor cursuri superioare.
Este un paradox când peste tot în lume, în toate domeniile de activitate există un uriaş potenţial de inteligenţă, produs al şcolii româneşti, valorificat şi stimat ca made in Romania. Vocaţia şi profesionalismul, spiritul de muncă şi respectul valorilor morale autentice, credinţa că veşnicia încă se mai naşte la sat, iubirea simplităţii şi credinţei în competeţă şi valoare sunt doar câteva din trăsăturilor unui bun profesor şi educator care nu se lasă învins de contrastul valoric al lumii contemporane. Sunt peste tot profesori şi elevi foarte buni care contrazic ceea ce se vede şi ceea ce se aude prea des, din păcate. Despre ei nu se vorbeşte sau se vorbeşte în şoaptă, nu li se promovează spiritul pentru că nu sunt violenţi, sângeroşi, nu zgândăre instinctele, nu sunt cool şi trendy.

Evenimentele petrecute ne semnalează cât valorează o diplomă şi ce am putem să facem fără ea şi de ce unii premianţi din timpul şcolii ajung repetenţi la un examen de bacalaureat. Societatea nu e pregătită să accepte aşa ceva atâta vreme cât nu poate oferi o alternativă educativă şi competentă, bazată pe muncă.

Cunoștințele de matematica sunt superflue daca nu se transforma in competente de rezolvare a unor probleme practice, de zi cu zi, atât in viata casnica dar, mai ales, la locul ocupat in piata muncii.

Principala cauză pentru notele mici de la matematică consider că este superficialitatea cu care elevii citesc problemele. Ei nu au răbdare să descifreze conținutul, să facă diferența între ipoteză și concluzie. Astfel pur și simplu nu stiu de unde să înceapă rezolvarea lor.

O altă cauză ar fi faptul ca nu vor (sau nu știu) să învețe formulele de bază sau metode și tehnici clasice de rezolvare a problemelor. De exemplu la progresii geometrice avem practic trei formule de bază. Din verificarea condițiilor din ipoteza își pot da seama repede care din cele trei formule poate fi aplicată. O pregătire temeinica pe parcursul anilor este evident rețeta ideală a succesului. Pregătirea pentru Bacalaureat în ultimele luni de școală din clasa a XII-a este o provocare a zilelor noastre. Pentru unii poate însemna o confruntare dură cu realitatea!

Bibliografie:
1. www.portalinvatamant.ro/articole
2. revista22.ro/56097/sistemul-educaional-romnesc-ineficient-nerelevant-inechitabil.html

Accesări: 107

Articole asemănătoare