Avantajele proiectării demersului didactic

Demersul didactic are un rol fundamental în învățarea conștientă, semnificativă. Din acest punct de vedere, e necesar a se sublinia complexitatea actului pedagogic  și rolul cadrului didactic în eficientizarea acestuia.  Mai întâi, e obligatorie o lectură integrală și personalizată a programei școlare, apoi realizarea planificării calendaristice și a planificărilor pe unități de învățare (cu numărul de ore aferente fiecărei unități) și culminând cu stabilirea competențelor specifice pe care le urmărim la fiecare oră, cu activitățile de învățare și suporturile sau platformele didactice utilizate în procesul de predare-învățare-evaluare. 

Subliniem faptul că planificările pe care le întocmim trebuie să fie și ele personalizate, în sensul că e necesar să ținem cont de nivelul de cunoștințe inițial al elevilor (testele predictive), de specificul clasei, tocmai pentru a oferi egalitate de șanse tuturor. Programa școlară reprezintă referința fundamentală în proiectarea și organizarea învățării elevilor. Manualul nu trebuie să fie pentru noi, profesorii, reperul de proiectare, el este doar o resursă de învățare pentru elevi, una importantă, dar nu singura.

Cunoașterea detaliată a programei școlare facilitează proiectarea demersului didactic ce necesită/ implică parcurgerea unor etape, după cum urmează:

  • lectura atentă a programei școlare – implică și înțelegerea logicii interne a acesteia, iar parcurgerea ei corespunzătoare asigură realizarea unei proiectări didactice eficiente și corecte;
  • identificarea unităților de învățare aflate la baza realizării planificării calendaristice;
  • elaborarea planificării calendaristice ce va ține cont de numărul de ore alocat disciplinei și de structura anului școlar;
  • proiectarea unităților de învățare în funcție de nivelul clasei, de specificul de vârstă, dar și de conținuturi. Când se realizează proiectarea unei unități de învățare se ține cont de caracteristicile și trăsăturile grupului-clasă.

Astfel, unitatea de învățare este unitară din punct de vedere tematic, se desfășoară pe o perioadă determinată de timp, este deschisă și flexibilă, determină la elevi formarea unor competențe specifice și se încheie cu o evaluare. Proiectarea pe unități de învățare are avantajul că mă implică atât pe mine, ca profesor care își valorifică astfel întreaga experiență didactică, cât și pe elevi în activități de învățare variate, diferențiate, proiectate pe termen mediu și lung, ceea ce asigură o coerență sporită procesului instructiv-educativ.

În realizarea unui demers didactic coerent, trebuie să avem în vedere câteva întrebări extrem de importante: Ce fac?/ De ce fac?/Cum fac?/ Cu ce resurse?/ Cât de mult s-a realizat? Din această perspectivă, putem observa o corelare profundă între competențele specifice, activitățile de învățare, conținuturile și sugestiile metodologice. Acest parcurs aduce cu sine o serie întreagă de avantaje pentru cadrul didactic:

  • îi oferă o serie de sugestii, recomandări, exemple de activități de învățare, materiale folosite, strategii, forme de organizare a activităților și modalități alternative de evaluare;
  • se dezvoltă creativitatea, se dau repere în pornirea unor activități interesante în vederea formării competențelor urmărite;
  • cadrul didactic are astfel libertatea de a concepe singur scenarii de învățare personalizate și  originale,  dar care să țină cont de nivelul cognitiv al elevilor, de particularitățile lor de vârstă și de punctele lor de interes;
  • prin realizarea planificărilor calendaristice  se   oferă o imagine de ansamblu asupra modului de parcurgere a materiei și de realizare a competențelor prin intermediul unor conținuturi bine alese;
  • se permite o organizare riguroasă a conținuturilor pe unități de învățare prin raportare la competențele ce trebuie formate;
  • prezintă suficientă flexibilitate ca pe parcursul realizării să se poată interveni cu corecțiile impuse de condițiile concrete ale desfășurării activității;
  • competențele specifice urmărite într-o unitate de învățare se vor relua, ori de câte ori este posibil, în alte unități pentru a permite consolidarea lor raportat la conținuturi cât mai variate.

Proiectarea didactică este doar o anticipare, o estimare a  activităților, a situațiilor de învățare, a strategiilor de predare – învățare- evaluare, a modului în care se va desfășura activitatea  propriu-zisă.

O primă problemă ivită în proiectarea didactică ar fi pregătirea anticipată a mai multor strategii de lucru, prin care profesorul să țină cont de trăsăturile individuale ale elevilor săi, cu scopul de a interveni când anumite situații impun acest lucru, pentru a-i ajuta pe elevi să dobândească anumite competențe. Din experiența personală, am descoperit că e foarte important să înțelegi că în momentul în care un elev nu a reușit să perceapă și să opereze cu anumite noțiuni, nu trebuie să-i repeți în aceeași formă explicația dată anterior, ci e necesar să găsești o altă modalitate de prezentare a lucrurilor.

Un alt aspect esențial în proiectarea activităților instructiv-educative este pregătirea din timp a alternativelor de intervenție pedagogică.

O altă problemă cu care ne confruntăm în proiectarea didactică este creată de acele predicții (când se anticipează activitățile), întrucât se întâmplă uneori să nu se realizeze o corespondență între planul mintal inițial al acțiunii și concretizarea lui în activitatea desfășurată în clasă cu elevii, deoarece în timpul desfășurării acesteia pot apărea elemente noi, neprevăzute care ne obligă pe noi, cadrele didactice, să amânăm sau să propunem o altă activitate de învățare.

În concluzie, pentru a realiza un demers didactic eficient, proiectarea didactică trebuie să privească întreaga activitate educativă, indiferent de amploare și cadrul de referință, să includă toate aspectele specifice activității didactice în care e necesară gândirea anticipativă, să fie o acțiune continuă, sistematică, să vizeze orice demers didactic, indiferent de complexitate, de dimensiune sau de durată.

Bibliografie
Negreţ – Dobridor, I.,  Pânişoară I., Ştiinţa învăţării – de la teorie la practică, Editura Polirom, Iaşi, 2005
Păcurari, O. (coord.), Strategii didactice inovative, Editura Sigma, Bucureşti, 2000.

 

prof. Daniela Pricopciuc

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/daniela.pricopciuc

Articole asemănătoare